Anton Pann

Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria - d. 4 noiembrie 1854, București, Țara Românească) a fost un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann.

A fost fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida.

Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani.

A învățat meșteșugul psaltichiei din copilărie pe lânga psaltul bisericii din sat apoi la București intră sub obladuirea serdarului Dionisie Fotino, om de cultură și unul dintre marii dascăli de muzică ai primei jumătăți de secol XIX. Sub îndrumarea acestuia Anton Pann va aprofunda cunoașterea vechii sisteme muzicale bizantine dar și a muzicii otomane si arabo-persane.

Interpret la mai multe instrumente, chitară, lăută, etc. e posibil să fi avut și cunoștințe rudimentare de pian deoarece in casa serdarului se cânta la forte-piano, Dionisie însuși fiind un cunoscător al acestuia.

Psalt și protopsalt la mai multe biserici din capitală, director de tipografie, mai târziu proprietar al unei tipografii, Anton Pann a fost cel mai important muzician al primelor cinci decenii ale secolului al XIX-lea.

Om polivalent, Anton Pann și-a manifestat talentul artistic nu doar in muzică, ci și în literatură si publicistică. Datorită acestei deschideri culturale, este dificilă încadrarea lui într-o anumită zona culturală dar, conform operelor sale, cele mai multe creații sunt în domeniul muzical.

"Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești" este cel mai important tratat muzical din prima jumătate al secolului al XIX-lea și până astăzi rămâne primul muzician care vorbește despre estetica muzicală și care propune un sistem propriu de divizare al octavei, sistem ce își păstrează și în momentul de față valabilitatea.

Moare în anul 1854 și este îngropat în curtea Bisericii Lucaci din București.

Opere

Calendarul lui Bonifatie Setosul

Versuri musicești

Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837)

Călătoria

Însoțirea

Luniță luminătoare

Munților, fiți mărturii

La Rîmnic

Suflet altu n-are

Zădărnicia

Îndreptătorul bețivilor (1832)

Hristoitia sau școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834)

Noul Erotocrit (1837)

O poveste arabică din Halima (1839, 1854)

Fabule și istorioare (1841)

Copaciul și dovleacul

Lupul, pocăit

Călătorul și stejarul

Cine știe carte are patru ochi

Nepotul împrumutat

Mortul înecat

Scumpul

Planul simigiului

Vînătorul

Toporul și văcșoara

Ciobanul și magarul

Feciorul moștenitor

Cîinile

De cînd ploaia cu cîrnații

Norocul și mintea

Șoarecile

Nu e nimic fără cusur

Cucul și privigatoarea

Tăcerea e ca mierea

Împrumutul

Lupul, țapul și varza

Ce zic oamenii de mine

Grădinarul pagupaș

Critica oamenilor

Poezii populare și Calendare (1846)

Marș de primăvară

Memorialul focului mare (1847)

Povestea vorbei (1847)

Dialog în trei limbi, rusește, românește și turcește (1848)

Pocăința omului dezmierdat sau vorbire între suflet și trup și osebite sfaturi folositoare trupește și sufletește (1849, 1854)

Adiata

Înțeleptul Archir și nepotul său Anadam (1850)

Spitalul amorului sau Cântecul dorului (1850)

O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu (1851)

Versuri sau Cântece de stea

Cântătorul beției. Care cuprinde numele bețivilor și toate faptele care decurg din beție

Triumful beției sau Diata ce o lasă un bețiv pocăit fiului său (1852)

Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853)

Povești și angdote versificate (1854)

De la lume adunate și iarăși la lume date

Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică

Mică gramatică muzicală teoretică și practică

Carul frânt – Nevoia învață pe om

Țermonia unui bătrân

Astrologia