Banff National Park Canada

1885
Crearea de Banff National Park

Banff National Park (pronunţat /ˈbæmf/) este cel mai vechi parc naţional al Canadei, fondat în 1885, în Stâncoşii Canadieni. Parcul, localizat la 120 km  vest de Calgary în provincia Alberta, cuprinde 6,641 kilometrii pătraţi de teren montan, cu numeroşi gheţari şi platouri de ghiaţă, păduri dese de conifere şi zone alpine. Icefields Parkway se extinde de la Lake Louise, făcând legătura cu Parcul Naţional Jasper în partea de nord. Pădurile Provinciale şi Parcul Naţional Yoho sunt vecinii la vest, în timp ce Parcul Naţional Kootenay este localizat către sud şi Kananaskis Country către sud-est. Principalul centru comercial al parcului este oraşul Banff, aflat în valea Râului Bow. Canadian Pacific Railway a avut un impact major în primii ani de existenţă ai Banff-ului, construind Hotelul Banff Springs şi Chateau Lake Louise, atrăgând turişti printr-o publicitate vastă. La începutul secolului XX, drumurile au fost construite în Banff de către deţinuţii de război şi prin lucrările publice din perioada Marii Depresii. Începând cu anul 1960, facilităţile de cazare au fost deschise pe parcursul întregului an, cu o rată de vizitare anuală a Banff-ului în creştere cu peste 5 milioane în anii 90, traversând parcul pe Autostrada Trans Canada.

Datorită faptului ca Banff este unul dintre cele mai viziate parcuri naţionale, sănătatea ecosistemului său a fost ameninţată. La mijlocul anilor 90, Parks Canada a răspuns prin iniţierea unui studiu pe doi ani, care a avut ca urmări recomandări manageriale şi noi politici dirijate în scopul conservării integrităţii ecologice.

Dovezile arheologice găsite la Vermilion Lakes (prin metoda carbon 14) datează primele activităţi umane în Banff. Înaintea contactului cu europenii, nativii, incluzând Stoneys, Kootenay, Tsuu T'ina, Kainai, Peigans, şi Siksika, erau prezenţi în regiune, vânând bizoni şi alte animale. O dată cu admiterea British Columbia la Canada, în iulie 20, 1871, Canada a convenit să construiască o cale ferată transcontinentală. Construcţia căii ferate a început în 1875, fiind ales pasul Kicking Horse, în favoarea Pasului Yellowhead, mai la nord, ca şi ruta de traversare a Stâncoşilor Canadieni. Zece ani mai târziu, ultimul cui a fost bătut în Craigellachie, British Columbia.

Existând revendicări contradictorii privind descoperirea izvoarelor termale în Banff, Primul Misnistru John A. Macdonald a decis să delimiteze o zonă de 26 kilometrii pătraţi în jurul izvoarelor la Cave şi Basin, ca şi parc public în 1885. Sub prevederile legii Parcului Munţilor Stâncoşi, legiferată pe 23 iunie, 1887, parcul a fost extins la 674 kilometrii pătraţi şi numit Rocky Mountains Park. Acesta a fost primul parc naţional şi al doilea în America de Nord, dupa Parcul Naţional Yellowstone. Compania ferată Canadian Pacific a construit Hotelul Banff Springs şi Chateau Lake Louise pentru a atrage turişti si pentru a creşte numărul pasagerilor pe calea ferată.

Banff Springs Hotel, 1902

La început, Banff-ul era popular pentru turiştii europeni înstăriţi, care ajungeau în Canada via curse transatlantice de lux şi continuau către vest pe calea ferată, precum şi turişti americani şi englezi din clasele superioare. Unii vizitatori participau în activităţi de alpinism, adesea angajând ghizi locali. Tom Wilson, împreună cu Jim si Bill Brewster, au fost printre primii furnizori de astfel de servicii în Banff. Clubul Alpin Canadian a fost fondat in 1906 de Arthur Oliver Wheeler şi Elizabeth Parker, organizând drumeţii şi tabere in sălbaticie.

Broşura Companiei de Căi Ferate Canadian Pacific, punând în evidenţă Muntele Assiniboine şi peisajul din Banff (c. 1917)

Pe la 1911, Banff-ul a fost accesibil cu maşina din Calgary. Începand cu 1916, Brewsters au oferit tururi motorizate a Banff-ului. In 1920, accesul pe calea rutieră a fost disponibil către Lake Louise şi Banff-Windermere Road a fost deschis pentru a lega Banff-ul cu British Columbia.

În 1902, parcul a fost extins, acoperind 11,400 kilometrii pătraţi, cuprinzând zonele din jurul Lake Louise, şi râurile Bow, Red Deer, Kananaskis, şi Spray . Cedând presiunilor legate de păşunat şi exploatarea lemnului, dimensiunile parcului au fost reduse în 1911 la 4,663 kilometrii pătraţi, eliminând multe zone deluroase din parc. Limitele parcului au fost modificate de cateva ori până în 1930, când mărimea parcului a fost fixat la 6,697 kilometrii pătraţi, o dată cu legiferarea legii privind Parcurile Nationale. Legea a renumit parcul ca Banff National Park, numit pentru Canadian Pacific Railway Station, care la rândul ei a fost numit după regiunea Banffshire din Scotland. O dată cu construcţia unie noi porţi estice in 1933, Alberta a transferat 0.84 kilometrii pătraţi către parc. Aceasta, alături de alte schimbari minore în 1949, au stabilit suprafaţa parcului la 6,641 kilometrii pătraţi.