Născut la Iași, și-a petrecut copilăria la Șurănești, Vaslui. Și-a început educația la Iași ca elev al lui Ion Creangă și mai târziu al lui Grigore Cobălcescu, continuând apoi la liceul „Institutele Unite”. Fostul elev al geologului Grigore Cobălcescu, studiază la Facultatea de Drept din Paris, după dorința tatălui său, dar audiază concomitent și cursurile Școlii de antropologie. După obținerea cu succes a licenței în drept, se înscrie și la Facultatea de Științe din Universitatea Sorbona, Paris, după absolvirea căreia (1891) lucrează la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii biologice marine de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viața subacvatică. Prezintă teza de doctorat în 1896.
La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății zoologice din Franța. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. Această expediție, care pornește din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski și geologulHenryk Arctowski.
Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctica, expediționarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” și câteva insule (una numită de Racoviță insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula Wiencke și Țara lui Danco, după numele celor doi membrii ai expediției care au pierit în această călătorie.
În perioada când „Belgica” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 - februarie 1899) naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a înteprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și altor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată.
Emil Racoviţă la bordul navei Belgica în Antarctica.
Cele 1.300 de exemplare din flora și fauna regiunilor cercetate adunate de Racoviță au fost studiate de numeroși cercetători, care au descris sute de forme necunoscute până atunci în lumea vegetală și animală. La întoarcere a publicat o lucrare importantă despre Cetacee, în specialbalene.
În 1900, devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franța.
Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacee în peștera Cueva del Drach din Mallorca, vizitată în 1904, domeniul îl fascineză și renunță la cercetarea în oceanologie pentru a se dedica ecosistemelor subterane.
În 1907, va publica „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din lume. După aceea, va iniția un program internațional de cercetare numit „Biospeologica” care să studieze fauna peșterilor, la început ca o activitate privată, dar în 1920, înființează la Cluj primul Institut Speologic din lume. Pe lângă numeroși cercetători români, Racoviță aduce la Cluj și o echipă de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René Jeannel) și un elvețian (Alfred Chappuis).
Belgica ancorată la Muntele Wilson
Între timp, scrie de asemenea un tratat evoluționist, cu anumite abordări originale asupra subiectului.
În august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul a devenit parte a Ungariei, iar Emil Racoviță se va muta la Timișoara, în timp ce Institutul Speologic va fi condus de prietenul său elvețian (deci neutru) Alfred Chappuis. După reîntoarcerea nordului Transilvaniei ca teritoriu al României, se va întoarce la Cluj, dorind să reorganizeze institutul, dar va muri înainte de a termina aceasta, la vârsta de 79 de ani.
Emil Racoviţă scafandru la Banyuls-sur-Mer în iarna 1899, foto: Louis Boutan
În timpul expediției din Antarctida Emil Racoviță a avut posibilitatea să studieze viața imenselor mamifere acvatice, dar și a pinguinilor. El a rămas în istoria științei și ca descoperitorul balenei cu cioc.
Senator, reprezentat al Universității din Cluj 1922-1926
Rector al Universității din Cluj 1929-1930
Președinte al Academiei Române de Științe 1926 - 1929
Director al Institutului de Speologie 1920 - 1947
Membru al mai multor asociații științifice.
„Essai sur les problemes biospeologiques” (1907)
Biospeologica (1927)
Evoluția și problemele ei (1929)
MUZEUL DE SPEOLOGIE EMIL RACOVITA
Muzeul de Speologie "Emil Racovita " Cluj-Napoca (cu acces din Sextil Puscariu - dinspre piata Muzeului) este singurul muzeu de acest gen din Romania. Este amenajat in 3 incaperi ale fostei inchisori medievale a orasului (cea mai veche cladire functionala din oras) si este in administrarea Primariei.
Se spune ca, inainte de executie, aici au fost inchisi renumitul Baba Novac, capitan in oastea lui Mihai Viteazul si duhovnicul sau. Paradoxal, punctul de atractie al muzeului este aceasta camera. Mergem apoi in carcera, nu mai mare de doi metri patrati, care pastreaza una dintre cele mai vechi inscriptii pe piatra.
Vizitatorii pot admira roci care pastreaza urme ale unor animale disparute si diferite sedimente pe care Emil Racovita le-a descoperit in subteran. Deasemenea muzeul contine si obiectele cu care a lucrat exploratorul roman, cum ar fi aparatele de fotografiat, microscopul sau lada de campanie.
Emil Racovita este primul roman care a ajuns in Antarctica, a pus piatra de temelie a biospeologiei, stiinta care studiaza fauna si flora pesterilor. El a intemeiat, la Cluj, cel dintai Institut de Speologie din lume, adevarat centru al cercetarilor biospeologice mondiale. Visele sale si spiritul sau de aventura l-au purtat in Insulele Baleare si Caraibe, America Latina si Europa.Sursa despre muzeu
Placă memorială pe casa în care s-a născut Emil Racoviţă, pe strada Lascăr Catargiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu