cum povestea cu socotelile de acasa si cu cele din targ functioneaza si va functiona cat va fi pamantul asta,am plecat si eu intins si dornic de a-mi desfata privirea si mintea intr-o dimineata spre Bruxelles.
nu am plecat inadins sa testez valabilitatea legii mai sus enuntate ci doar in dorinta de a privi pe viu opera unui dintre cei mai controversati artisti moderni pe care i-a dat Europa in secolul ce tocmai s-a incheiat.
muzeul ce-i poarta numele aflat in perimetrul altuia (Palais des Beaux-Arts) parea a fi de sine statator;in realitate dupa ce am bajbait pe acolo ca un adolescent bezmetic am constatat ca de fapt este parte a celuia mai mare si ca functie de etajul in care te afli (sunt 8 etaje de vizitat,3 supraterane si 5 subterane) te gasesti intr-unul din cele 3 muzee,respectiv Muzeul Regal de Arta veche,Muzeul Regal de Arta noua si Muzeul Rene Magritte.
nici astazi dupa ce am fost acolo nu stiu daca acest complex este Bozar sau nu,caci exista si aceasta denumire (un fel de americanism ca exprimare cuvantul derivand de la Beaux-Arts).
in fine,m-am tot invartit prin preajma lui (nu intrebam caci imi pica freza,doream sa aflu eu intuitiv) si pana la urma am nimerit gratie unuia dintre custozii muzeului ce tocmai iesise afara, Dumnezeu stie din ce motiv caci altfel probabil ca as fi avut si astazi statut de satelit natural al pamantului.
m-am asezat frumos la coada sa-mi procur un bilet de intrare,am prezentat trimfator "Bruxelles card-ul" (o buna oportunitate de a vizita multe muzee facand o substantiala economie de bani) asteptand sa mi se ofere cartonul deschizator de porti.
deziluzie mare;dupa ce am dat nu stiu cati bani pe card mi s-a spus ca astazi (adica prima miercuri din luna,dupa orele 13) intrarea este gratuita!!!
si povestea asta se va repeta la toate celelate muzee in care am intrat.
neavand de ales am inghitit galusca asta amara si am patruns in muzeu;mi se arata maiestos, aerisit,imens.
mi-am zis ca mai intai sa ajung acolo unde vreau si apoi functie de vreme (caci era bine dramuita) sa parcurg si celelalte sali.
l-am privit pe Magritte indelung,am incercat sa-i inteleg obsesiile si atitudinea,revolta si nebunia.
neintelesul artist imi transmitea in cel mai firesc mod o parte a zbuciumului sau aratandu-mi prin ceea ce era etalat pe peretii muzeului cat de rafinata poate fi mintea unui om,cat de alambicati suntem uneori si mai ales cat de multe moduri de a transmite stari suntem capabili, noi oamenii,sa producem.
culorile,lumina proiectata pe lucrari totul imi dadea o stare de bine.
admiram o parte din lucrari si reveneam ca intr-o spirala tot acolo facand ca timpul sa nu mai aiba comensurare proiectandu-ma fara sa-mi dau seama in anii ce se aratau pe panza,caci razboiul cu traumele sale,lumea nebuna de dupa aceea si in sfarsit spaima de un viitor incert raman teme ce ne pot pune pe ganduri pe oricare dintre noi......
si asa am ajuns sa stau ore intregi intr-un spatiu ce abia atunci cand am ajuns in afara muzeului am realizat ca este claustrant prin lipsa luminii naturale,dar mai tinea cont cineva de asta?
fusesem pret de ceasuri bune prizonierul propriei mele dorinte de a afla,si nu orice si oricum.
am vrut sa-mi defilez prin fata ochilor o suita de lucrari pe care de mult tanjeam sa le admir,sa le studiez,sa le simt si sa mi le imprim in suflet.
si am facut-o discret si tulburat poate doar de o lume pe care tot incerc s-o inteleg........
Multumesc...
RăspundețiȘtergere