S-A STINS O STEA PE CERUL ROMANIEI FELICIA FELDIOREAN

S-A STINS O STEA PE CERUL ROMANIEI  FELICIA FELDIOREAN S-a stins o Stea pe cerul  RomanieiSi nu mai are cine lumina,S-au stins doi ochi albastri-ai bucurieiSi fortei de a da si a lupta. El ne-a lasat mai tristi in asta toamna,N-a mai putut, desi-ar fi vrut sa stea,Frumoasa, trista inima bolnavaN-a mai avut puterea de-a lupta. Noi ne-am rugat cu totii inspre ceruriSa nu ni-L ia, sa ni-L mai lase-o ziDar Dumnezeu si ingerii prin geruriLa poezia Lui s-or incalzi... O zi, un an, o viata de-ar fi fostNu ne-am fi saturat de versu-i sacruDar a venit o toamna cu nerostCa sa ni-L ia pe cel ce ne-a fost Leacu`. A fost balsamul nostru intr-o vremeCind sus pe cer nu era nici o steaEram satui de-atitea baliverneAveam in inimi Folk si Flacara. Am fost o generatie prea tristaNoi, decreteii "Epocii de foc"Citi dintre noi in tara mai existaCiti mai avem putere si noroc? S-a stins o stea pe cerul RomanieiAtunci cind lumina mai pilpiitS-a stins o stea cu simtul datorieiA ars si a luptat necontenit. Ard luminarile in RomaniaCind sus pe cer a mai apus o SteaIl plinge cerul si il plinge gliaNu ne-a rams nimic, doar soarta grea... Ard luminarile in pilpiireSe duce Bardul Limbii RomanestiSpre noi hotare, dindu-ne de stireCa vietile nu sunt decit povesti... Povestea Lui a fost destul de tristaPovestea Lui a fost destul de greaPovestea Lui de-a pururea existaPovestea Lui e Tara si doar Ea.. Pentru AP, intr-o noapte de toamna fara stele5/6 Noiembrie-Germania