Spargatorul de nuci Autor - Piotr Ceaikovski

Spargatorul de nuci Balet în două acte Autor - Piotr Ceaikovski „Nu pot să scriu muzică cu dragoste şi entuziasm  pentru nici un fel de subiect, oricît ar fi el de interesant şi de spectaculos, dacă personajele nu-mi cîştigă simpatia, dacă nu mi-e milă de ele, aşa cum iubesc şi compătimesc oamenii adevăraţi…” Piotr Ceaikovski Libretul: Iuri Grigorovici După versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E.T.A. Hoffmann. Scenariul: Marius Petipa  Coregrafia: Iurie Grigorovici (Moscova) Scenografia: Semion Virsaladze (Moscova) Premiera mondială: 6 decembrie 1892, la Teatrul Mariinski din Petersburg.  P.Ceaikovski a început lucrul asupra baletului „Spărgătorul de nuci” în ianuarie 1892 şi deja în luna martie a aceluiaşi an l-a finisat. Într-un mirific avînt de inspiraţie a fost creată o capodoperă, unde dansul şi simfonia se întregesc într-un mod fericit. Specificul novator al baletului constă în aranjamentul simfonic al muzicii, ce ilustrează într-o manieră reuşită imaginile acţiunii scenice. Şi în patria sa, şi peste hotarele ei, „Spărgătorul de nuci” s-a bucurat de un mare succes, fiind montat de nenumărate ori, lucru de care nu s-a mai bucurat un alt balet clasic.  ACTUL I Acţiunea se desfăşoară într-un mic orăşel din Germania. În casa domnului Stahlbaum domneşte atmosfera de sărbătoare din ajunul Crăciunului. Părinţii fac ultimele retuşuri la pomul de iarnă, aşezînd lîngă el cadourile pentru copii. Se aprind beculeţele şi se deschide uşa. Marie şi Fritz, copiii domnului Stahlbaum dau buzna în cameră. Îi urmează verii şi verişoarele cu părinţii lor. Copiii se aşează în rînd şi încep un marş voios. După dansul adulţilor vine şi unchiul Drosselmeyer, care este naşul micuţilor Fritz şi Marie. Acesta este aşteptat cu nerăbdare, căci le aduce copiilor, de fiecare dată, surprize neobişnuite. Nu-i va dezamăgi nici acum. El le-a pregătit un cadou nemaipomenit, un Spărgător de nuci, o păpuşă nostimă care cu uşurinţă sparge nucile. La început copiii se bucură, apoi încep să se certe din cauza cadourilor. Fritz cîştigă disputa, iar Marie izbucneşte în lacrimi. Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer îi dă fetei Spărgătorul de nuci. Fritz îl azvîrle rîzînd şi îl strică, în timp ce Marie îl consolează. Între timp s-a făcut tîrziu. Mama îi trimite pe copii la culcare. Musafirii se retrag. Marie îşi ia rămas bun de la Spărgătorul "bolnav" şi copii se duc la culcare. După puţin timp Marie se întoarce în camera festivă. Adoarme în fotoliu şi astfel evenimentele acestei seri continuă. În lumina lunii, pomul de Crăciun, devine tot mai mare, ocupînd o mare parte a camerei. Aici domneşte o atmosferă fantastică şi misterioasă. Apare Drosselmeyer  care nu este doar naşul lui Fritz şi Marie – el se transformă într-un adevărat magician. La un simplu gest al mînii lui totul în jur învie: pereţii se dau în lături. Treptat, jucăriile prind viaţă şi încep a creşte. Subit îşi face apariţia din toate părţile o armată întreagă de şoareci conduşi de regele lor şi se apropie de fată. Ea, înfricoşată, îi goneşte. Păpuşile sunt agitate şi speriate. Atunci se trezeşte Spărgătorul de nuci care, datorită ingeniozităţii şi vitejiei sale, alături de soldaţii de plumb, se luptă cu şoarecii. Bătălia nu e deloc uşoară şi Spărgătorul pare să cedeze. Marie intervine cu o lumînare aprinsă, pe care o aruncă şi reuşeşte să învingă armata de şoareci. Cîmpul de luptă rămîne pustiu. Spărgătorul de nuci stă întins jos fără suflare. Marie şi păpuşile îi sar în ajutor. Dar iată că se întîmplă o minune ... În faţa lui Marie, păpuşa - Spărgător de nuci se transformă într-un prinţ frumos. El se apropie de ea. Marie şi prietenii săi se pomenesc sub bolta cerului înstelat, lîngă Pomul de Crăciun. Fulgii de nea se rotesc într-un dans feeric. Marie şi prinţul aşezaţi într-o luntre magică, pornesc spre steaua miraculoasă din vîrful pomului. Prietenii îi însoţesc. ACTUL II Marie şi prinţul plutesc în luntrea magică prin împărăţia verde a Pomului de Crăciun. Împreună cu ei călătoresc şi prietenii lor. Tot mai aproape este steaua miraculoasă. Visul este aproape realizat... Pe neprins de veste ei sunt atacaţi din nou de Regele Şoarecilor cu armata sa. Prinţul se avîntă din nou în luptă. Toţi urmăresc speriaţi lupta. Prinţul răpune duşmanul. Prietenii sărbătoresc victoria. Păpuşile dansează. Lumînările sclipesc tot mai mult, Pomul învie. Şoarecii răi sunt învinşi! În sfîrşit, Marie şi Prinţul ajung la Castelul trandafirilor din Împărăţia dulciurilor. Prinţul-spărgător povesteşte Zînei dulciurilor şi suitei acesteia întîmplarea, subliniind intervenţia curajoasă a Mariei împotriva regelui şoarecilor. Tînăra pereche este cinstită cum se cuvine de întreaga curte împărătească. Cele mai nostime personaje vor participa la divertismentul compus din mai multe dansuri: spaniol, arab, chinezesc, rusesc, italian, francez etc. Marie şi Prinţul execută un briliant pas-de-deux, apoi toată suflarea se angrenează în marele Vals al florilor din final. Ce păcat că totul a fost doar un vis! A trecut Noaptea de Crăciun, iar odată cu ea şi cele mai frumoase iluzii... Marie, care trăise un vis de poveste, stă acasă lîngă Pomul de Crăciun, iar în braţe ţine păpuşa – Spărgatorul de nuci Karina