2001 - A murit Viktor Astafiev, scriitor celebru rus pentru romanele sale despre viaţa în Siberia traduse în peste 27 de limbi („Pierdut în taiga”, „Copilărie în Siberia”) (n.1924).
“Originar din departata regiune a Krasnoiarskului, Viktor Astafiev (n.1924) se inscrie, alaturi de Abramov, Belov, Bikov, Rasputin s.a., in randul celor mai de seama figuri ale prozei sovietice contemporane. Debuteaza in 1951. Din sirul operelor sale publicate pana in prezent se remarca: Starodub (1960), Furtisagul (1966), Un pastor si o pastorita (1971, trad.rom.1974), Ultimul salut (1974), Visul crestelor albe (1976).In paginile cartii de fata, distinsa cu Premiul de stat pe 1978, stilul lui Astafiev penduleaza intre autobiografie, poem in proza, legenda si roman de aventuri, impletite intr-un tot perfect omogen si captivant, care capata dimensiunile unei fresce ample a peisajului siberian, cu oameni, locuri si intamplari memorabile, pilduitoare”.Sursa
Viktor Petrovich Astafiyev sau Astafiev (01.05.1924-29.11.2001), a fost un scriitor rus de nuvele şi romane.
Viktor Astafiyev s-a născut într-un sat de lângă Ovsyanka Krasnoyarsk pe malul fluviului Enisei şi a petrecut o mare parte din copilărie într-un orfelinat. El a fost recrutat în Armata Sovietică în 1942. A fost grav rănit în timpul luptelor cu Germania şi după ce s-a eliberat în 1945, a trăit în diferite regiuni ale Rusiei, inclusiv Urali , Chusovoy lângă Perm şi Vologda facand diferite meserii, cum ar fi lăcătuş şi topitorie .
În 1953 Astafiyev a publicat prima sa colectie de povestiri dedicate cea mai mare soldaţilor ruşi şi civililor în timpul războiului germano-sovietic.
După 1962 a devenit un scriitor profesionist de romane de război Critica din perioada sovietică i-a adus popularitate.
La mijlocul anilor 1980, el a devenit implicat în controverse semnificative asupra scrierilor sale. Au urmat acuzaţii de şovinism şi xenofobie atunci când publicul a aflat despre corespondenţa dintre istoricul literar Natan Eidelman şi Astafiev. Uniunea Scriitorilor Congresului URSS în vara anului 1986, au cerut autorului să îşi ceară scuze public pentru ca a insultat naţiunea georgiana dar acesta a refuzat.
În octombrie 1993, el a semnat Scrisoarea celor patruzeci şi doi.
În 1999, romanul lui, Jolly Soldier, care a descris ororile armatei sovietice a fost întâmpinată cu reacţii adverse extreme, care i-au provocat o insuficienţă cardiacă.
Krasnoyarsk Universitatea Pedagogica de Stat este numita în onoarea lui.
____
Recomandare carte, facuta de Dragos
Visul crestelor albe
Ed. Univers, Buc., 1981, trad. Dana Petrişor şi Laurenţia Niculescu, 493 p.
E scris prin anii 70 de Victor Astafiev . Nu vreau să vă spun despre scandalul antisemit şi antigeorgian în care acest scriitor, erou de razboi, a fost implicat.
Ci vreau să vă dau 3 motive de a citi romanul:
- Scriitorul este un scriitor „născut”, are talent cu carul, transformă cât ai zice peşte cuvântul în artă pură;
- Dai de cele mai frumoase descrieri de natură sălbatică citite vreodată;
- Afli un mod de viaţă dur, din Siberia, ţara roşiilor veşnic verzi şi a braconierilor nestăpâniţi, despre care înainte nu aveai nici cea mai vagă idee decât de la puşcăriaşi, nu de la oamenii liberi.
Mie mi-au plăcut îndeosebi două capitole, pentru că uitai să vă spun că acesta e un roman-mozaic. Capitolele sunt Lângă Pragul de Aur şi mai ales Peştele ţar. În ultimul, un pescar se luptă cu un nisetru, pedeapsă dar şi izbăvire pentru/de un păcat trecut ascuns, te ţine cu sufletul la gură mai ceva ca un thriller. Oricum Hemingway ar trebui să se teamă în faţa acestor pagini, ruşii ăştia scriu dumnezeieşte...
În fine, vreau să recitesc această carte cândva, e stilistic desăvârşită, profund morală, îţi dă o anumită stare de spirit, inefabilă deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu