1280 - Prima atestare documentară a oraşului Sighişoara

 1280 - Prima atestare documentară a oraşului Sighişoara.

Sighişoara este considerat a fi cele mai frumoase şi bine conservate cetate locuite din Europa, cu o arhitectura medievală autentică. În Europa de Est, Sighişoara este unul dintre puţinele oraşe fortificate, care sunt încă locuite.

Gheorghe petrascu - Targ la Sighisoara

Photo:Radu/Cristi

 Ana Maria Gruia

Sighişoara, acril pe carton

andrew

Harta Sighisoarei, realizata de Radu Oltean

Sighişoara (în dialectul săsesc Schäsbrich, Šesburχ, în germană Schäßburg, în maghiarăSegesvár, în latină Saxoburgum / Castrum Sex) este un oraş situat în judeţul Mureş,Transilvania,România.


 

Undeva lângă Sighişoara se găsea cetatea dacică Sandava, iar mai târziu o fortificaţie puternic întărită la Podmoale constituia CastrumStenarum (sau Capistenarum) unde au fost descoperite cărămizi cu ştampila Legiunii a XIII-a Gemina, 26 de monede romane emise între 108-248, opaiţe romane, inele de aur cu filigran etc. 

Localitatea a fost întemeiată de colonişti germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitaţi să se aşeze în Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru a apăra graniţele de est. În această periodă istorică oamenii de etnie germană au fost denumţi saxoni, dar coloniştii germani adevăraţi, cunoscuţi ca "saşii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Aceşti colonişti primesc în folosinţă fundus regius (pământ crăiesc) şi se bucură de drepturi şi privilegii deosebite. 

Cronicarul sighişorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menţionează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighişoara era locuit, dar prima atestare documentară a aşezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul1298 este menţionată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). Localitatea este menţionată în anul 1367 ca "civitas" (oraş). Numele românesc al oraşului este atestat în scris din anul 1435. Forma "Sighişoara" a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui "Segesvár" ("cetatea Segheş").

Photo:.laurabalc

În decursul anilor cetatea Sighişoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcţia zidului cetăţii, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălţimea iniţială a fost de 4 m, dar în sec. 15 a fost înălţat cu încă 3-4 m. A avut 14 turnuri (care aparţineau fiecare câte unei bresle) şi 4 bastioane. Actualmente (2009) mai există 9 turnuri şi trei bastioane.

Între anii 1431 şi 1435 Vlad al II-lea Dracul a stat la Sighişoara, aşteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Ţării Româneşti. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele luiSigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighişoara Vlad Ţepeş.

În anul 1514, când războiul ţărănesc a lui Gheorghe Doja se răspândeşte în aproape întreaga Transilvanie, ţăranii din jurul Sighişoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat) (conform unor surse ar fi fost chiar fratele lui Gheorghe Doja) şi îl omoară pe primarul Anton Polner şi pe soţia acestuia.

În anul 1601 cetatea este atacată şi prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar oamenii scapă cu viaţă din cauza plăţii unei răscumpărări de 50.000 de florini, "bani împrumutaţi", cum menţionează cronicarul Krauss.

În anul 1603 2.000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.

Între 1703-1711 are loc mişcarea anti-habsburgică din Ungaria şi Transilvania. Curuţii (anti-habsburgicii) - conduşi în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu şi Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighişoara care era văzută ca fiind de partea lobonţilor (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuţii îşi dau seama că nu pot ocupa cetatea, şi se retrag.

Prin bătălia între trupele ţariste intervenţioniste şi armata revoluţionară ungară de pe câmpia dintre Sighişoara şi Albeşti din 19/31 iulie 1849, Sighişoara a intrat în istoria luptelor revoluţionare din sec. al XIX-lea. În această bătălie a murit, printre alţii, poetul ungur Sándor Petőfi.

În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Târnava Mare.

Breslele meşteşugarilor din Sighişoara (19 la număr) şi-au primit primele statute în 1376, statute care aveau la bază legi şi obiceiuri mai vechi. Se iau măsuri pentru interzicerea măririi numărului angajaţilor, se planifică procurarea materiei prime etc. Concurenţa între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite oraşe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătuşii din Braşov aduceau la târgul din Sighişoara "lacăte şi broaşte proaste", lăcătuşii sighişoreni aveau dreptul să le confişte. 

Meşteşugarii devin tot mai înstăriţi şi ajung să aibă reprezentanţi în sfatul cetăţii, lucru care până atunci era rezervat patricienilor feudali. Primul meşteşugar care a ajuns să intre în sfatul cetăţii, cu funcţie de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în 1393.

Breslele au fost desfinţate în 1884 deoarece îşi pierduseră semnificaţia.

Şcoala din deal este menţionată pentru prima dată în 1522.

Aşa-numitele Richttage ale vecinătăţilor sunt pentru prima dată atestate documentar în anul 1526.

Primul ziar sighişorean, Sächsisches Volksblatt, apare în 1869, între 1872-1900 apare Schäßburger Anzeiger, din 1901 publicat sub numele Schäßburger Zeitung, iar din 1879 până în 1944 apare Großkokler Bote. Toate acestea erau în limba germană

Este cunoscut faptul că compozitorul Johannes Brahms a fost la Sighişoara cu ocazia unui turneu întreprins în Transilvania.

În 1910, din totalul populaţiei de 11.587 de locuitori, 5.686 erau germani, 3.031 români, 2.687 maghiari şi 383 erau de alte naţionalităţi.

În anul 1930 număra 13.033 locuitori, dintre care 5.236 germani, 4.366 români, 2.896 maghiari, 356 ţigani, 146 evrei ş.a. Sub aspect confesional populaţia era alcătuită din 5.034 luterani, 4.425 ortodocşi, 1.195 reformaţi, 1.320 romano-catolici, 581 unitarieni, 257 greco-catolici, 161 mozaici ş.a.[10]

În 1948, din totalul populaţiei de 15.992 de locuitori, 9.363 erau români, 6.320 germani, 2.136 maghiari, şi 560 de alte naţionalităţi.

Personalităţi

Marioara Tănase (1940-1970), interpretă de muzică populară şi romanţe

Josef Gull (1820-1899), jurist şi om politic, primar al Sighişoarei între 1866-1881

Josef Haltrich (1822-1886), filolog, culegător de legende populare săseşti

Friedrich Grünanger (1859-1929), arhitect

Zaharia Boiu (1834 - 1903), poet, publicist, membru corespondent al Academiei Române

Johannes Kelpius (1673-1708), teolog, muzician

Georg Krauss (1607-1679), cronicar

Carl Ludwig Sigmund (1810-1883), profesor de sifilologie la Universitatea din Viena

Rudolf Weber (1890-1918), aviator de elită

Carl Wolff (1849-1929), economist, publicist şi om politic.

Hermann Oberth (1894-1989), inventator, unul dintre părinţii fondatori ai rachetei şi astronauticii

Franz Friedrich Fronius (1829-1886), profesor, biolog şi etnolog

Hans Leicht (1886-1937), poet, jurist, traducător

Horea Teculescu (1897-1942), om de cultură, pedagog, scriitor

Radu Voina (1950-), jucător şi antrenor de handbal

Eckhard Hügel (1908-1977), om de ştiinţă, poet

Hans Zultner (1930-), antrenor de handbal

Adrian Ivaniţchi (1947-), cântăreţ de muzică folk

Miron Mitrea (1956-), politician

Vasi Cărăbuţ (1986-), realizator TV

Ursula Bedners (1920-2005), poetă

Anca Petrescu (1949-), arhitect

Eugenia Vodă (1959-), critic de film

Sec. al XVIII lea



Costum traditional