Redactia Dilemei vechi,la propunerea colaboratoarei noastre Maria Iordanescu,a lansat,catre tineretul scolar din România,o invitatie:invitatia de a imagina un set de întrebari carora sa le dau raspuns în paginile revistei.
La urma,vom alege seria interogativa cea mai coerenta si mai provocatoare si o vom publica drept cel mai bun interviu al anului.
Deocamdata,pe masura ce întrebarile vin,ma voi stradui sa le raspund una cîte una,în functie de ragazurile si de competentele mele.
Le multumesc,oricum,tuturor celor care au reactionat deja.........
Domnisoara Cristina Nicorici de la Liceul „Traian Lalescu“ (din Bucuresti? din Branesti?
din Resita?) ma întreaba,printre altele,ce parere am despre moda.
Îi voi raspunde,mai întîi,ca subiectul în sine este pasionant.
Departe de a fi un moft „consumist“,o frivolitate oarecare,vestimentatia este o marca subtila a omenescului.
Ea stimuleaza si exprima mutatii importante ale imaginarului colectiv,ale rasturnarilor de mentalitate,ale modului în care personalitatea umana întelege sa se puna în scena pentru sine si pentru ceilalti.
Pentru ilustrare,ma voi margini la doua exemple.
Jakob Burckhardt,în cartea sa Cultura Renasterii în Italia (pe care o recomand calduros domnisoarei Nicorici,amintindu-i ca a aparut si în traducere româneasca în 1969) semnaleaza drept simptom caracteristic al civilizatiei renascentiste interesul fara precedent pentru personalizarea vestimentatiei.
Descoperirea individualitatii,a profilului irepetabil pe care fiecare ins îl propune lumii, consolidarea valorii de unicat a „personalitatii“ – toate atribute definitorii ale modernitatii incipiente – s-au manifestat public printr-o spectaculoasa atentie acordata modului de a te îmbraca,asa încît sa te deosebesti de ceilalti,printr-un stil,printr-o optiune vestimentara cît mai pregnanta.
Cu alte cuvinte,modernitatea a aparut pe scena lumii printr-o revolutie a ibracamintii......
Subiectul merita dezvoltat si o voi face, poate,într-un articol viitor.
Pîna una alta,multumesc domnisoarei Nicorici pentru întrebare.
Cît despre rubrica,mai vorbim.
Nu e,întotdeauna,bine sa adopti,la 16 ani, vestmintele maturitatii.
Desi rezultatul poate fi simpatic.
(Dilema veche nr.356/9 decembrie 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu