în definitiv,ce e voie si ce nu e voie sa spui? Poti sa spui, de pilda,ca Lucifer e frumos?Sau se cheama ca-i faci propaganda?
Dar nu e el „seducatorul“ prin excelenta? ........
Invers,daca spui ca obiceiul lui Vlad Tepes de a mînca înconjurat de cadavre trase în teapa te dezgusta înseamna ca nu esti patriot?
Poti sa spui ca Zmeul Zmeilor are unele însusiri virile?
E voie sa invoci austeritatea incoruptibila a sîngerosului Robespierre?
Cînd Dostoievski spune ca desfrînatul Feodor Karamazov era sentimental e de bine?
Ceea ce vreau sa spun e ca ideea portretelor în alb-negru e,în cel mai bun caz,naiva si, în fond, contraproductiva.
Din faptul ca Sartre a deraiat prosteste spre o stînga suie nu rezulta ca era nul scriitoriceste,dupa cum din faptul ca Nae Ionescu a deraiat bezmetic spre dreapta nu rezulta ca era un tîlhar de rînd.
Ca sa zic asa,realitatile sînt complexe.
Raii pot fi atragatori si bunii pot fi plicticosi.
Poti avea mîini frumoase si sa fii o vita,poti sa ai nasul turtit si sa fii Socrate.
A desena numai în negru sau numai în roz e o decizie riscanta.
Cei diabolizati aluneca usor,în opinia publica,spre statutul de victima nedreptatita.
Convingator si educativ nu e decît adevarul.
Adevarul întreg.
Restul e propaganda.
De un fel sau de altul...........
(Dilema veche nr.358/23 decembrie 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu