Carlo Levi

1975 
Moartea lui Carlo Levi, scriitor italian şi pictor

Hristos sa oprit la Eboli este un roman autobiografic scriitor Carlo Levi a scris între decembrie 1943 şi iulie 1944 în Florenţa şi publicat de Einaudi în 1945 .

Carlo Levi (29. noiembrie 1902 - 4. ianuarie 1975) a fost  italian - evreu, pictor , scriitor , activist , anti-fascist , şi medic .

El este cel mai bine cunoscut pentru cartea sa " Cristo si è fermato o Eboli (Hristos s-a oprit la Eboli), publicata în 1945, un volum de memorii cu timpul petrecut în exil în Lucania , Italia, după ce a fost arestat în legătură cu activitatea sa politica. În 1979, cartea a devenit baza unui film cu acelaşi nume, regizat de Francesco Rosi. Lucania, numită acum Basilicata , istoric este unul dintre cele mai înapoiate şi sarace regiunile  din sudul Italiei. Cartea sa a ajutat pentru a propulsa "Problema de Sud" în discursul naţional după sfârşitul celui de-al  Doilea Război Mondial .

Autoportret

Levi a fost născut în Torino , Piemont , din tata medic, evreu bogat Ercole Levi şi Treves Annetta, sora lui Claudio Treves , un lider socialist important în Italia. Levi a absolvit liceul (Liceo Alfieri) în 1917. La absolvire, Levi a participat la Universitatea din Torino , unde a studiat medicina şi, în 1924, a absolvit cu note mari.La universitate, Levi a devenit prieten cu Piero Gobetti care a stârnit interesul lui Levi în ceea ce priveste activismul politic, care a continuat pe tot parcursul vieţii sale. Curând după absolvirea Universitatii din Torino,  expune unele dintre lucrarile sale la  Bienala de la Veneţia .

Levi nu a abandonat complet studiile medicale şi a servit în calitate de asistent Prof. Micheli la Universitatea din Torino a Clinicii intre 1924-1928, in lucru pe cercetare care implică hepatopatie şi boli ale bilei tractului. De la 1924 la 1928, Levi a continuat studiile de specializare în Paris, cu profesorul Bourguignon, printre altele, deşi in 1927, Levi a decis să-si dedice viata pentru pictură. Inceputul lui Levi  la Paris ca pictor şi ca  medic, l-au adus în contact cu multe personalitati notabile ale secolului 20, inclusiv Serghei Prokofiev , Igor Stravinsky , Alberto Moravia , Giorgio de Chirico , şi altii. Levi a trăit aproape exclusiv la Paris intre 1932 - 1934 şi a participat chiar la funeraliile din 1933 ale unchiului său (fratele mamei sale), Claudio Treves.

În 1929, împreună cu Carlo şi Nello Rosselli el a fondat mişcarea antifascista numită Giustizia e Libertà , devenind  lider de filiala italiană, împreună cu Leone Ginzburg , un rus evreu din Odessa , care a emigrat împreună cu părinţii săi în Italia.

Ca rezultat al activismului si implicarea sa in mişcări anti-fasciste, Levi a fost arestat şi exilat la Aliano (Gagliano în carte), un oraş într-o zonă la distanţă de Italia numita Lucania 1935-1936. Acolo a întâlnit o sărăcie aproape necunoscuta fata de nordul Italiei. Levi a lucrat  ca  medic pentru săteni, deşi el nu a practicat medicina dupa ce a absolvit facultatea de medicină. În timpul exilului său şi-a petrecut mare parte din  timpul său cu pictura.

După eliberarea sa, el s-a mutat în Franţa şi a locuit acolo 1939-1941. În 1941, s-a întors în Italia şi mai târziu a fost arestat în Florenţa şi încarcerat în închisoarea Murate. A fost eliberat si a căutat refugiu  vizavi de Palatul Pitti , unde a scris " Cristo si è fermato o Eboli ".

După al doilea război mondial , s-a mutat la Roma şi a servit pentru un timp ca editor la Partito d'Azione, o organizatie anti-fascista. El a continuat să scrie şi să picteze, să expună în Europa şi Statele Unite. În 1963, el a fost ales în Senat ca independent al Partidul Comunist; el a fost reales la Senat în 1968 şi a servit acolo până în 1972. El a murit de pneumonie în Roma, pe 04 ianuarie 1975. Este îngropat în Aliano. 

"Persiana" Galeria din Palermo a expus ultimele lucrari din munca lui, Apollo şi Daphne, executate pe un tambur din piele de capra cu o zi înainte de a fi internat în spital.

Paura della pittura (1942)
Cristo si è fermato a Eboli (Einaudi, 1945)
Paura della libertà (1946)
L'orologio (Einaudi, 1950)
Le parole sono pietre (Einaudi, 1955)
II futuro ha un cuore antico (Einaudi, 1956; won the Premio Viareggio)
La doppia notte dei tigli (Einaudi, 1959)
Un volto che ci somiglia (Ritratto dell'Italia) (Einaudi, 1960)
Tutto il miele è finito (Einaudi, 1964)
Quaderno a cancelli (Einaudi, 1979; published posthumously)
Coraggio dei miti (Scrìtti contemporanei 1922-1974) (De Donato, 1975; published posthumously)
Carlo Levi inedito: con 40 disegni della cecità, Donato Sperduto (ed.), Edizioni Spes, Milazzo, 2002.