Enescu Re-Imagined - Balada pentru vioara - Lucian Ban & John Hebert

G. Enescu - Balada pentru vioara

Enescu Re-Imagined - Balada pentru vioara - Lucian Ban & John Hebert

Chiar dacă Enescu a fost, după spusele lui Pablo Casals, „cel mai uimitor muzician de la Mozart încoace“, chiar dacă Yehudi Menuhin i-a purtat numele în mai toate colţurile şi cercurile sociale din lume,in România, Enescu şi muzica lui sunt neapreciate şi necunoscute, în ciuda organizării şi succesului Festivalului Enescu.

Muzicianul Lucian Ban: "Romania nu-l promoveaza pe Enescu, lucrarile lui nu sunt publicate. Cea mai buna biografie a lui Enescu nu e scrisa de un roman, e scrisa de un britanic, Noel Malcolm"

A fost principalul motiv pentru care pianistul Lucian Ban a iniţiat proiectul „Enesco Re-Imagined", un proiect foarte drag şi special lui.

Lucian Ban, pianist de jazz, a plecat la New York în urmă cu ani buni, pentru a-şi continua cariera începută aici, înainte de ’89. Pianistul Lucian Ban, impreuna cu renumitul contrabasist de jazz John Hebert, isi asuma mostenirea muzicala a lui George Enescu intr-o reimaginare contemporana, indrazneata, a catorva dintre lucrarile sale, pentru o trupa extraordinara de muzicieni de jazz din New York.

Proiectul Enescu Re-Imagined a avut premiera la Festivalul Enescu din 2009. A fost prezentat pe scena New-York-ului, dupa care Village Voice a scris: "Un asemenea eveniment se intampla o data la 3 secole."

Pianistul Lucian Ban crede că, prin conceptul său Enescu Re-imagined şi prin muzicienii dotaţi cu nominalizări Grammy, muzica enesciană va deveni mai accesibilă marelui public.

„Am rescris puţin lucrările lui mai puţin cunoscute, iar „Enesco Re-Imagined" prezintă muzica lui Enescu dintr-o perspectivă a jazz-ului. A fost una din dorinţele mele să prezint lucrările astea geniale care nu prea sunt cunoscute nici în România, nici în lume". Am facut in schimb o balada care este mai cunoscuta in Romania, necunoscuta in lume, o balada pentru vioara si orchestra, cred ca avea 16 ani cand a scris-o.

Ca o ironie, iată ce declara Enescu, într-un interviu acordat în anul 1931, la vîrsta de 50 de ani: „Jazzul n-ar trebui să ne supere... Există, deci ar fi o risipă de timp a ne sfădi asupra lui. O să-l uităm. În schimb, pe Bach nu-l vom uita, pe Mozart la fel... Mi-e teamă, însă, ca radiofonia să nu ducă, dimpotrivă, la o banalizare a gustului. Prea multe jazzuri, prea multă muzică de dans şi de cabaret!“.

Cu siguranţă nu e un lucru la care Enescu să se fi gândit când îşi scria muzica, dar negreşit aprobă. Mulţumim, Lucian Ban.