Grigore Vasiliu-Birlic

Art of BPetrius

Art by DR. Nicolae Mihu

Nume:
Grigore Vasiliu-Birlic
Data nasterii:
24 Ianuarie 1905
Locul nasterii:
Falticeni, Suceava, Romania
Data decesului:
14 Februarie 1970

Grigore Vasiliu Birlic (n. 24 ianuarie 1905, Fălticeni - d. 14 februarie 1970, Bucureşti) a fost unul dintre cei mai mari actori români de comedie. A jucat în multe piese de teatru, precum şi în filme. Numele de naştere era Grigore Vasiliu, Birlic fiind doar o poreclă pe care a primit-o datorită succesului din piesa Birlic, jucată la începutul carierei sale.

Grigore Vasiliu s-a născut pe 24 ianuarie 1905, în familia unui mic negustor de pe strada Pârâul Târgului din Fălticeni. În copilărie a vrut să se facă clovn la circ, dar a fost tempestiv potolit de către tatăl său. A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoţie a liceului.

Scriitorul Eugen Dimitriu, fondatorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, povesteşte în cartea Oraşul Muzelor că: „Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia... Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă.”

La dorinţa familiei sale care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu se înscrie la Facultatea de Drept din Cernăuţi. În paralel, până a-şi lua licenţa în drept, a făcut figuraţie la Teatrul Naţional din Cernăuţi pentru a-şi câştiga traiul. Remarcat de directorul Dragoş Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia Musca spaniolă, scrisă de vienezii Arnold şi Bach, şi adaptată de dramaturgul Tudor Muşatescu şi de regizorul Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” şi astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător.

În urma succesului obţinut la public, este angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cernăuţi. La Cernăuţi, Grigore Vasiliu cucereşte simpatia publicului, fiind remarcat mai ales datorită rolului Dandanache din piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale. Dramaturgul şi omul de teatru Victor Ion Popa îl distribuie în piesa „Amanetul” de Holberg.

Pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi a trecut prin nu mai puţin de şapte tentative nereuşite. Motivul pentru care a fost admis cu greu la Conservator era un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: „eram peltic şi scuipam când vorbeam”. Defectul s-a transformat însă într-unul dintre atuurile actorului. La Conservator s-a numărat printre elevii lui Petre Sturdza şi mai târziu a avut-o ca profesoară pe Gina Sandri. A legat o strânsă prietenie şi cu Jules Cazaban, coleg de Conservator. Mai târziu s-a mutat la Conservatorul din Bucureşti.

În anul 1933, Grigore Vasiliu, student pe atunci la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, a fost adus la Bucureşti, de către regizorul Aurel Maican. Timp de un deceniu a jucat pe scenele diverselor companii particulare în piesele regizate de către Sică Alexandrescu şi Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul Vesel. Acest teatru îşi ţinea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj al Bulevardului Elisabeta din Bucureşti; teatrul fusese înfiinţat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Muşatescu şi avea să-şi continue activitatea până în anul 1940.

Printre piesele cele mai importante în care a jucat se numără: Vârcolacul, Micul Weber de Arnold si Bach, Otto Elefantul de Arnold şi Bach, Arde nevastă-mea de A. Vercourt şi Jean Bever, Prostul din baie de Ernest Fiese şi Karl Fellman, Corabia lui Noe, Aşternutul de mătase de A. Birabeau şi G. Dolley, Părintele căţeilor de Glinger şi Taussig, Împăratul de Luigi Bonelli etc.

Din această perioadă îşi trage şi porecla, transformată mai târziu în supranume, Birlic, care era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold şi Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Muşatescu şi de regizorul Sică Alexandrescu. Acţiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcţionar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni.

Cu rolul titular din farsa Birlic, tânărul Grigore Vasiliu a cunoscut un succes uriaş, astfel încât a ajuns să se identifice cu personajul şi să-i adopte numele. Mai întâi o poreclă ce stârnea râsul, Birlic (cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărţile de joc) a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său, transformând-o în renume.

Sică Alexandrescu şi Tudor Muşatescu au creat pentru Birlic aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese uşoare, din repertoriul bulevardier. Sică Alexandrescu montează piesă după piesă cu Birlic în rolul principal, toate având un mare succes la public. Birlic a impresionat publicul şi criticii teatrali prin creaţiile sale actoriceşti complexe, având capacitatea de a trece foarte uşor de la un rol din registrul tragic la un rol din registrul comic şi invers.

În anul 1934 a debutat în cinematografie alături de Stroe şi Vasilache în filmul Bing-Bang (care s-a păstrat şi azi), apoi în Doamna de la etajul II (1937) (în regia lui Dezideriu Major), alături de Maud Mary, Mihai Popescu şi Mişu Fotino (film pierdut, dar există câteva fotografii care ni-l prezintă). Dramaturgul George Ciprian îi oferă rolul lui Chirică din piesa sa Omul cu mârţoaga.

A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu Angela Mateescu, apoi cu Valeria Nanci, dar nu a avut copii.

Datorită talentului artistic Grigore Vasiliu Birlic a fost impus ca director şi patron al mai multor companii teatrale (printre care şi trupa „Colorado”). Însă legea comunistă a teatrelor din anul 1947 a făcut ca Birlic să reziste în această postură doar un an, fiind până la urmă înlocuit din funcţie.

Instalarea la putere în România a regimului comunist l-a prins în plină glorie, închizându-i însă graniţele spre lume. Se întoarce ca actor la Teatrul Naţional din Bucureşti, după naţionalizarea teatrelor particulare. Repertoriul Teatrului era stabilit de Direcţia de Propagandă a Comitetului Central al PCR. Sică Alexandrescu montează în anul 1953 piesa O scrisoare pierdută, Birlic interpretându-l iniţial pe Dandanache, apoi pe Brânzovenescu.

Radu Beligan îl consideră un „geniu al comediei, al umorului românesc”, aşezându-l alături de Constantin Tănase. Criticii au spus că umorul şi fizionomia sa l-ar fi putut propulsa într-o carieră internaţională de excepţie, dacă nu ar fi fost prizonierul unei cinematografii marginale, aservite propagandei de partid.

În cadrul Festivalului Goldoni din anul 1956, Sică Alexandrescu pleacă la Veneţia cu Birlic, Alexandru Giugaru şi George Calboreanu pentru a prezenta piesa Bădăranii în traducerea lui Iancovescu. Apariţia lui Birlic în Italia, în piesa Bădăranii, a oprit din fugă spectatorii care doreau să se adăpostească de ploaia torenţială care izbucnise în actul III al piesei care se juca în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. Publicul a rămas pe loc, ţintuit sub ploaie, hohotind şi aplaudând în delir fiecare replică a lui jupân Conciano – Birlic, deşi nu cunoştea limba în care se juca piesa.

A fost strălucit în piesele de teatru D-ale carnavalului, Conu Leonida faţă cu reacţiunea şi O scrisoare pierdută de Caragiale, Avarul şi Burghezul gentilom de Molière, Bădăranii de Carlo Goldoni, Egor Bulicov de Maxim Gorki, Revizorul de Nikolai Gogol, Oameni care tac de Al. Voitin, Nunta lui Krecinski de Suhovo-Kobalin, Mielul turbat de Aurel Baranga. Jocul său era caracterizat de un puternic timbru personal şi de o intonaţie inimitabilă. A jucat în peste 25 de filme, într-o perioadă în care numărul realizărilor cinematografice era redus.

Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără:

Crăcănel în D-ale carnavalului de I. L. Caragiale

Lefter Popescu în Două loturi de I. L. Caragiale

Costăchel Gudurău în Telegrame de I.L. Caragiale

Spirache Necşulescu în Titanic vals de Tudor Muşatescu

Jupânul Conciano în Bădăranii de Carlo Goldoni

A interpretat un număr de 13 personaje din opera marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Amintim rolurile: Crăcănel şi Candidatul în D-ale carnavalului, Spiridon şi Rică Venturiano în O noapte furtunoasă, Brânzovenescu şi Dandanache în O scrisoare pierdută, Coana Efimiţa în Conu Leonida faţă cu reacţiunea, Lefter Popescu în Două loturi, Costăchel Gudurău în Telegrame. Despre Caragiale, Birlic avea să spună:

„Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata şcoală a măiestriei actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei noastre. Şapte roluri în cele patru comedii.”

Birlic era conştient de faptul că arta căreia i se închină este perisabilă:

„Spre deosebire de arta scriitorului, a pictorului şi a muzicantului, arta actorului este, din păcate, perisabilă! Din creaţia lui nu rămâne nimic. Cinematograful biruie astfel o fatalitate dând actorului un pic de acces la nemurire. (...) Eu, Birlic cel din sală, îl urmăresc pe Birlic de pe ecran, dându-mi seama că el va supravieţui, că această imagine a artei mele va continua să trăiască în ochii unui spectator care nu s-a născut încă.”

Simţind că se apropie momentul plecării sale de pe scena vieţii, Birlic a cerut impresarului Gaby Michăilescu să reia pentru public piesa de succes care l-a consacrat: „Birlic”, la care a fost şi regizor. Alături de el, au jucat actori de mare renume cum ar fi: Silvia Dumitrescu-Timică, Alexandru Giugaru, Petre Ştefănescu-Goangă, N. Gărdescu, Vasilica Tastaman, Antonescu-Cărăbuş. A fost ultimul mare triumf al lui Birlic.

Artist al poporului, Grigore Vasiliu Birlic s-a stins din viaţă la data de 14 februarie 1970, la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.

Filmografie

Bing Bang (1934)

Doamna de la etajul II (1937)

Viaţa învinge (1951)

Arendaşul Român (1952)

Lanţul slăbiciunilor (1952)

Vizita (1952)

O scrisoare pierdută (1953) - Brânzovenescu

Directorul nostru (1955)

Două lozuri (1957) - Lefter Popescu

Doi vecini (1958)

D-ale carnavalului (1958) - Crăcănel

Băieţii noştri (1959)

Telegrame (1959) - Costăchel Gudurău

Aproape de soare (1960)

Bădăranii (1960)

Drum nou (1961)

Post Restant (1961)

Doi băieţi ca pâinea caldă (1962)

Paşi spre lună (1963)

Lumina de iulie (1963)

Mofturi 1900 (1963)

Titanic vals (1964) - Spirache Necşulescu

Les fêtes galantes (Serbările galante) (1965)

Steaua fără nume (1965)

Corigenţa domnului profesor (1966)

Birlic pe o monedă omagială emisă în 2005

În anul 2005 a fost emisă o monedă cu chipul actorului.

Centenar Birlic: Grigore Vasiliu Birlic (I)