1788 - S-a născut poetul britanic George Noel Gordon, lord Byron ("Ghiaurul", "Don Juan", "Manfred", "Cain") (m.19.04.1824).George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron (n. 22 ianuarie 1788, Londra — d. 19 aprilie 1824, Missolonghi, Grecia) este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi romantici englezi, alături de Percy Bysshe Shelley şi John Keats, contemporani ai săi.
Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold şi Don Juan. Cel din urmă a rămas incomplet din pricina morţii poetului.
Faima Lordului Byron se datorează nu numai operei, ci şi vieţii sale, trăită în extravaganţă, cu numeroase poveşti de dragoste, datorii, despărţiri, acuzaţii de incest şi sodomie. El a fost descris de către Lady Caroline Lamb ca „un om nebun, rău şi periculos a-l cunoaşte”.[1] Byron a fost un lider regional al organizaţiei revoluţionare Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei şi mai târziu a călătorit pentru a lupta împotriva turcilor în Războiul de independenţă al Greciei, fapt pentru care grecii îl consideră un erou naţional. El a murit din cauza febrei în Missolonghi.
Lord Byron
Romanta
A mea tînără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.
A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca şi cînd n-ar fi fost.
Aibi-mă-n pomenirea-ţi, la groapa mea nu trece
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu opreşte a plînge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întîia ş-a din urmă răsplată de amor.
(trad. Ion Heliade Rădulescu)
Astăzi împlinesc 36 de ani
(On This Day I Complete My Thirty-Sixth Year)
Vreu nemişcării inima să-mi dau,
Căci alte inimi nu mai pot mişca:
Dar chiar de pentru mine doruri n-au,
Iubesc şi-aşa!
Mi-s zilele ca galbenele foi,
Şi duse-s flori şi poame de amor;
Azi numai suferinţe şi nevoi
Mă împresor!
Iar focul ce mă arde ici, în piept,
E ca vulcanul, de cenuşă greu;
Nu torţe să aprindă mai aştept,
Ci rugul meu!
Speranţe, griji şi frici, şi gelozii,
Extazul şi puterea dragostei,
Nimic din ele nu mai pot simţi,
Doar lanţul ei.
Nu se cuvine însă, nici nu voi,
Cu-asemeni gânduri azi să mă frământ,
Când laurii-s pe frunte de eroi,
Ori pe mormânt.
Văd spade, flamuri, neamul renăscut,
Văd gloria încoronând pe greci!
N-a fost mai liber, nici purtat pe scut,
Spartanu-n veci.
Deşteaptă! (nu, nu grecul, el e treaz,
Ci sufletu-mi!) E timpul spre izvor,
Spre sângele străbunilor viteaz
Să pleci în zbor!
În patimi vechi nu-i slobod să recazi,
Căci eşti bărbat! - Şi fie rânjet crunt,
Ori zâmbet dulce, frumuseţi, de azi
Totuna-ţi sunt.
Juneţea de ajungi a-ţi regreta,
În lume pentru ce ai mai trăi?
Mai bine Grecia în ţărna sa
De te-ar primi!
Îţi cată deci o groapă de soldat,
(Puţini gropi cată, mulţi sunt îngropaţi)
Şi culcă-te în ea ca un bărbat
Între bărbaţi.
Traducere de Paul Abucean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu