Placido Domingo

1941 - S-a născut tenorul spaniol Placido Domingo.

Paul Stillwell

José Plácido Domingo Embil (n. 21 ianuarie 1941, Madrid) este un tenor şi dirijor spaniol. Este renumit pentru vocea sa puternică şi versatilă de cântăreţ liric sau tenor lirico-dramatic care i-a permis să cânte chiar şi roluri de bariton, prin virtuozitatea artei sale vocale şi calitatea interpretării sale dramatice.

Jose Placido Domingo Embil s-a născut la 21 ianuarie 1941 în cartierul Barrio de Salamanca din Madrid ca fiul lui Placido Domingo Ferrer şi al lui Josefa Pepita Embil Echaniz (1918-1994), stele ale zarzuelei. Mama sa era de origine bască. În 1949, Plácido Domingo s-a mutat în Mexic împreună cu părinţii săi şi compania lor de de zarzuela. A studiat pianul in particular, apoi atât canto, cât şi pianul şi arta dirijorală la Conservatorul Naţional din Mexico City În 1957 şi-a făcut prima apariţie profesională muzicală în compania mamei sale într-un concert la Mérida, în Yucatán. A cântat un timp roluri de bariton şi de acompaniator al altor cântăreţi în cadrul companiei de zarzuela şi operetă a părinţilor săi.

Între acestea s-a numărat un rol de bariton în zarzuela lui Manuel Fernandez Caballero, „Gigantes y cabezudos”, şi un rol minor în prima producţie mexicană a operetei „My Fair Lady” de Loewe unde a fost şi asistent dirijor şi antrenor vocal. Cu această companie a dat 185 de spectacole, între care şi opereta lui Lehar, Văduva veselă, în care a cântat în rolurile Camille şi Danilo. În aceeaşi perioadă,în 1958 a fost vocalist în formaţia de rock and roll mexicană a lui César Costa, "Los Black Jeans". In 1959 a fost examinat în "audition" pentru Opera Naţională Mexicană în calitatea de bariton, dar juriul a constatat ca de fapt tânarul interpret este şi un talentat tenor. În cele din urmă a fost angajat ca "tenor comprimario" (de roluri secundare) şi ca antrenor al celorlalţi cântăreţi. . Dar debutul pe scena unui teatru l-a realizat la Teatrul Degollado din Guadalajara în rolul de bariton al lui Pascual din zarzuela „Marina” de Emilio Arrieta, la 12 mai 1959. După aceea, în 1959 a cântat la Ciudad de Mexico, într-un rol secundar de tenor , cel al lui (Borsa) din opera „Rigoletto” (alături de cântăreţi precum Cornell MacNeil şi Norman Treigle), apoi ca Părintele confesor din „Dialogurile carmelitelor ”de Francis Poulenc etc. iar la 19 mai 1961 în rolul lui Alfredo din „Traviata” pe scena operei din Monterrey.

Între 1962-1965, împreună cu soţia sa, soprana Marta Ornelas (n.1936), care i-a fost colegă la conservator, a fost angajat în Israel, la Opera din Tel Aviv, unde a participat la 280 de spectacole între anii 1962-1965. Prin cele 12 roluri pe care le-a interpretat a adus o contribuţie deosebită la afirmarea ansamblului de operă israelian, aproape unic în felul său în Orientul Apropiat.

Veritabila sa carieră internaţională a lansat-o prin apariţia sa de succes la New York City Opera în „Don Rodrigo ”de Alberto Ginastera în 1966.

Everett Raymond Kinstler

Poate cel mai versatil din toate tenori vii, Domingo a cântat 128 roluri de operă şi 131 roluri în italiană, franceză, germană, engleză, spaniolă şi rusă. Principalul repertoriul însă este italian ( Otello , Cavaradossi din Tosca , Don Carlo , Des Grieux în Manon Lescaut , Dick Johnson în La fanciulla del West , Radames din Aida ), francez ( Faust , Werther , Don José din Carmen , Samson din Samson et Dalila ), şi german ( Lohengrin , Parsifal , şi Siegmund în Die Walküre ). În plus, Domingo a creat noi roluri mai multe opere moderne, cum ar fi rolul titular din Tan Dun opera s " primul împărat de la Metropolitan Opera .

În septembrie 2010, el v-a crea rolul poetului Pablo Neruda in premiera mondiala a lui Daniel Catan opera s "bazat pe filmul Il Postino la Opera din Los Angeles .

Premii şi onoruri

Placido Domingo a câştigat primul său Grammy Award în 1971 şi a continuat să câştige inca opt , precum şi trei Latin Grammy Awards.