„Reginele”, de Normand Chaurette, traducerea Horia Garbea

„Reginele” de Normand Chaurette traducerea Horia Gârbea Surori ale reginelor shakespeariene - asta sunt cele sase regine ale lui Normand Chaurette. „Fiecare in felul ei este umbra pe care o trage dupa sine originalul, figura gemelara a personajelor tragediilor nascute de istorie si niciodata inscrise in cea a literaturii dramatice, experiment al unei regalitati primordiale manifestate prin verb, prin cuvant, prin limbaj... Limbaj „incrustat” acum in imaginarul unui poet aflat in punctul culminant al artei sale”, noteaza Jacques Le Ny. Normand Chaurette, darmaturg şi romancier canadian, s-a născut la 19 iulie 1954 la Montreal. Între 1979 şi 1983 a scris 65 de scenarii radiofonice. Din 1988 s-a dedicat exclusiv literaturii. A obţinut numeroase premii literare şi o meritată notorietate internaţională. Cea mai cunoscută piesă a sa este Reginele (Les Reines), jucată în multe ţări, în special în Franţa unde a fost reprezentată şi la Comedia Franceză. În acest 2006, în septembrie, la Timişoara, prin parteneriatul Teatrului Naţional Mihai Eminescu, condus de Adriana Maria Hausvater cu Atelierul Europen de Traducere - Scena naţională din Orleans, coordonat de Jacques Le Ny, piesa Reginele a fost reprezentată scenic şi publicată prin programul european menţionat de către Editura Brumar. Prin teatrul timişorean, România este partener al programului european de traduceri de teatru. Publicul român are acces la piese noi din Europa. După autori francezi ca Olivier Py şi Valere Novarrina, prezenţi în ţara noastră în 2004 împreună cu traducerile textelor, este rîndul canadianului de notorietate şi talent Normand Chaurette să ajungă în faţa oamenilor de teatru şi a publicului în limba română. Traducatorul este scriitorul Horia Garbea. Reginele este o realizare care impresionează. Subiectul este istoric dar şi livresc. Şase regine, care apar şi în piesa lui W.Shakespeare Richard III, se întîlnesc într-o confruntare de replici şi idei în ziua cînd, ucigîndu-şi rivalii, Richard, preia tronul Angliei. Acţiunea piesei se desfăşoară în numai cîteva ore din această zi stranie. Stilul scrierii este clasic, aproape shakespearian. Personajele nu vorbesc, ci recită, majestuos, regal, rolurile lor tragice. Toate cele şase regine sînt cuprinse de reverie şi delir. Scena cheie se petrece la final, cînd bătrîna Ducesă de York, în vîrstă de 100 de ani, îi cere Reginei Anne coroana pentru zece secunde ca să nu moară fără a simţi voluptatea puterii. Anne îi împrumută coroana, primul gest generos din viaţa ei. Tocmai prin modalitatea clasicizantă, piesa lui Normand Chaurette e foarte originală. Spectacolul poate fi realizat cu mijloace minimale, sau, dimpotrivă, printr-o bogăţie luxuriantă de decoruri şi costume. Pentru traducătorul piesei, transpunerea a fost dificilă, dar a oferit ocazia unor mari satisfacţii artistice, găsirea echivalenţelor şi păstrarea bogăţiei de sensuri şi de ritmuri fiind o provocare extrem de interesantă. Personaje Anne Dexter – sora lui Eduard, George şi RichardAnne Warwick – viitoarea regina a AnglieiIsabelle Warwick - sora ei, soţia lui GeorgeRegina Margareta – fosta regina a AnglieiRegina Elisabeta – regina Angliei, soţia lui EduardDucesa de York - mama lui Anne Dexter, Eduard, George si Richard Zarva reginelor -Pleci?-Cobor.-Vom pogorî.-Vin dintr-un vîrf.-Eu plec, adio.-Şi tu?-Să urcăm.-Mă voi sălta de la pămînt.-Să urcăm.-Adio, deci.-Unde cobori?-Rămîi acolo.-E treaba mea ce fac.-Adio.-Adio.-Ai grijă.-Nu se mai vede nimic în Londra.-Atunci fă-te că nu mă vezi.-Ce e ciudat...-Majestate!-Taci!-Pretinde că este...-Adio.-Nu că a fost ce-a fost.-Cu o mînă dă.-Exclamă.-Uite cine vorbeşte.-Cu alta ia.-„Oh, micuţa mea Anglie”.-Cade peste tine.-Copilaşi, vă iubesc!-Cine? Georges?-Eduard.-El nu-i departe de Anglia.-Turme bolnave.-Ce nenorocire! Anna şi Isabella, surorile lui Warwick. ANNA WARWICK Crede-mă, Anne DexterFurtuna asta este negreşitCea mai cumplită după ani şi ani.Ai mers oare spre NordCu vînt în faţă?Aş face pe doi bani prinsoare căElisabeth, regina, fu săltatăPrecum un fulg şi dusă pe pustie.Căci vîntul n-o iubeşte, e potrivnicIlustrei sale majestăţi. Duşman e vîntulAcestei doamne. Da, el e potrivnic.Doar aminteşte-ţi vînătoarea noastrăDe păsări. Mai ţii minte oareLa ce-nălţimi se ridicau atunciŞoimii fratelui tău?Şi-apoi... cît de atent priveaLa păsările sale Richard cumEl căuta să înţeleagă zborul, Puterea lor din muşchi şi cea din oaseCare le ajuta să se înalţeSpre cer. Da, el privea atent!El care nici un pas pe jos nu poate faceFără să şchioapete. Nu, Lady Anne!Nu şchiopătatul său, de care rîd,M-a stingheritCînd Richard, ca o fiară,S-a luat de mine chiar în faţa lumii.Clipe de iad au fost.Mă străduiam să mai zîmbesc,Eu nu voiamSă îl jignesc mai răuDecît natura însăşi a făcut-o. Orice-ar fi zisLa fel de şchiop sunaPe cît îi este mersul. De aceeaAştept cînd face el un pasSpre răsărit,Şi spre apus mă-ndrept să-i fug din cale.Îmi pare lumea mică La cît de des cu Richard mă-ntîlnesc.Dar nu atît mă hărţuieşte Richard,Pe cît ai săi. Familia lui regală. Nu le pasăCă-ncerc să-l ţin de rău şi îşi ascutPrivirile şi limba contra mea.Şi mă vorbesc de rău în tot ce fac.Doar tu, Anne Dexter, numai tu nu aiRostit încă nimic, nu m-ai bîrfit.Dar fiindcă taci, Atunci cînd doamnele regine mă atacă,Dacă le spun despre tăcerea ta,Ele răspund că te gîndeşti la mineCu răutate. Iar apoi se luptăUna cu alta. De aceea noiSîntem unite: tu prin ura lorPe care o stîrneşti iar eu prin vorbeŞi răutăţi pe care le rostesc Stîrnind pe Richard. El ţinteşte tronulŞi ele şitu că de-i devin soţieVoi deveni de-asemeni şi regină. Desigur... Ştiu... Eduard încă trăieşteChiar dacă, dimineaţă, a căzutDin nou în agonie, dar e viu.Iar George, alt frate ce-ai putea să-l pierzi,Ca eu s-ajung la tron...Şi George e viu.Însă vezi bine:Cînd George şi Eduard ar muriE rîndul meu.Să mă trezesc regină. La urma urmei Richard e infirm...Schilod, dar nu hidos, nici rău de totInfirm, de fapt, pe jumătate numai.Ştiu ce se spune în familia voastră,Dar cîţi văzură cu adevărat Colţii lui lungi de care se vorbeşteCă i-au crescut în gură chiar din faşă?Se spune că, născut de două ceasuri,Avea dinţi aprigi puşi pe muşcătură.Dar cine i-a văzut şi cine ştieCă s-au ivit să muşte neamul nostru?Hai, fii cinstită, oare pînă aziRichard muşcă din carnea ta?Nu cred.El muşcă doar mîncarea.Dar ştii bineCă sînt bărbaţi ce muşcă din soţie. Nu, Anne Dexter, îţi spun curat,Ideea să domnesc îmi face silă.Mă prigoneşte ca un vis urîtEu nu doresc pe insula aceasta Să fiu regină. A născut reginaElisabeth, doi prunci. Atît mai bine!Vor moşteni Ei tronul.Gîndul ăsta bun.M-ar face să mă simt mai uşurată.De nu cumva văzduhul otrăvitDin ăst palat, n-ar fi, ca şi la LondraCu totul neprielnic dinastiei! Fragment publicat de Horia Gârbea