Un patriarh al culturii române Nicolae Iorga

RUGĂCIUNE

„Este un singur Dumnezeu şi multe feluri de a crede în El nu sunt. Dar felul în care trebuie să i te închini se schimbă după durerile şi grijile ce le aduce fiecare zi. Cerem în zilele obişnuite sănătate, putere de muncă, cerem binecuvântarea cerească pentru noi şi pentru toţi ai noştri, de sângele nostru şi din apropierea noastră. Dar în zilele cum este aceea de astăzi, neobişnuită, trebuie să cerem, dacă nu neobişnuite lucruri, măcar cu o stăruinţă neobişnuită, cele ce urmează: Dă, Doamne, mintea Ta Cerească acelora care au să ducă ţara românească în zilele greutăţilor, celor mai mari! Dă, Doamne, bună înţelegere cu toţi cei buni şi destoinici, iar gurile vorbitoare de rău opreşte-le de a rosti şi zădărniceşte faptele cele rele pe care cei răi le gândesc! Dă, Doamne, prieteni credincioşi ţării şi neamului, iar pe duşmani orbeşte-i şi ia-le înţelegerea! Dă României, dă poporului românesc întreg, tot dreptul lui, căci mai mult nu-ţi cere! Ajută-ne, Doamne, în ceasul cel mai greu, căci, din părinţi în fii, mult am mai răbdat pentru Tine! Amin!” (Nicolae Iorga)



1871 - S-a născut Nicolae Iorga, istoric, critic literar, dramaturg, memorialist ("Oameni cari au fost", "O viaţă de om", "Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea") (m.27.11.1940).

Nicolae Iorga  Membru al Academiei Române

Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoşani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

Strămoşii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniţi din zona Pindului, deşi istoricul nu s-a identificat niciodată explicit şi fără echivoc cu această etnie. Părinţii lui au fost Nicu Iorga, avocat, şi Zulnia Iorga, născută Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind şi motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, în timpul vieţii s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu şi rar din mâna sa, fiind covârşitor folosit ulterior, la reeditarea (cenzurată şi parţială) a scrierilor sale. Soţia lui Nicolae Iorga a fost Catinca.

După studii elementare şi gimnaziale în Botoşani, termină Liceul Naţional din Iaşi în 1888. Absolvă Universitatea din Iaşi într-un singur an cu diploma "magna cum laude". Continuă studiile universitare la Paris, Berlin şi Leipzig, obţinând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.

Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. În 1894, la 24 de ani, obţine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din Bucureşti. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începând din 1908 ţine cursuri de vară la Vălenii de Munte, judeţul Prahova.

Dotat cu o memorie extraordinară, cunoştea istoria universală şi în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putinţă să-ţi alegi un domeniu din istoria românilor fără să constaţi că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo şi a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conştient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanţă cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaş de publicaţii, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume şi 25.000 de articole.

Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerţului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Câteva din publicaţiile mai importante: Studii şi documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume (apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), Istoria românilor în 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ştefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi şi altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viaţă de om, aşa cum a fost). În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul.

Ca istoric literar, a publicat: Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (vol. I-II, 1901); Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688 (1904); Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea, de la 1821 înainte. În legătură cu dezvoltarea culturală a neamului (vol. I, 1907, vol. II, 1908, vol. III, 1909); Istoria literaturii româneşti (vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. III, 1933)); Istoria literaturii româneşti contemporane (1934); Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică (1929).

Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naţionalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru şi Ministru al Educaţiei Naţionale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici.

Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) şi director al Şcolii Române din Paris ("Fontenay-aux-Roses"). A editat şi condus numeroase ziare şi reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revue Historique du Sud-Est-Européen", "Floarea darurilor" etc.). Unul dintre doctrinarii sămănătorismului (a condus revista "Sămănătorul" în perioada 1905-1906).

A întocmit numeroase volume de izvoare, documente (Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au XV-e siècle, 6 vol., Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 31 vol. ş.a.). Deşi structural refractar subordonării faptului istoric unui sistem filosofic, a îmbogăţit gândirea istorică cu o nouă viziune, dominată de factorul spiritual şi întemeiată pe unele "permanenţe", coordonate ale dezvoltării istorice. În domeniul istoriei naţionale, a elaborat monografii şi sinteze de mare valoare (Istoria lui Mihai Viteazul, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, Istoria armatei româneşti, 2 vol., Istoria comerţului românesc, 2 vol., Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen, 2 vol., Istoria românilor, 10 vol. ş.a.) şi a integrat istoria României în istoria universală (La place des Roumains dans l'histoire universelle, 3 vol.), relevând originalitatea culturii româneşti şi interdependenţa istoriei poporului român cu istoria altor popoare. Contribuţia la cercetarea istoriei universale (Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol., Cărţi reprezentative în istoria omenirii, Histoire de la vie Byzantine, 3 vol.), la cercetarea istoriei literaturii române, ca şi vastitatea operei şi preocupărilor sale, îl situează între marii istorici ai lumii.

Împreună cu un grup de profesori, fizicieni şi alţi oameni de ştiinţă a ajutat la pornirea mişcării de cercetaşi din România şi la dezvoltarea organizaţiei Cercetaşii României.

Nicolae Iorga a avut un sfârşit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia şi asasinat la 27 noiembrie 1940 de către comunisti insa in perioada comunista si ani buni dupa 1989 s-a mintit spunandu-se ca a fost ucis de legionari desi cand Horia Sima i-a dat lui Ion Antonescu lista cu dusmanii Legiunii, nu il trecuse si pe Nicolae Iorga. Sima i-a explicat maresalului ca desi Iorga facuse o greseala imensa cand a acceptat vila facuta cadou de cativa bancheri evrei in Bucuresti si apoi a inceput sa atace nejustificat pe legionari(desi Iorga scrise la randul sau articole despre faradelegile evreilor cu cateva decenii in urma), totusi nu puteau sa-i faca vreau rau din respect pentru intelectul sau. Membrii Gărzii de Fier îl considerau responsabil de uciderea comandantului lor, Corneliu Zelea Codreanu în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea, când în urma unei scrisori deschise adresate de Codreanu către Iorga, acesta fiind şi consilier regal, i-a intentat proces şi liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie. Ulterior, Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui. După aflarea veştii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universităţi şi academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Iorga este autorul a 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii.

Activităţile ştiinţifice ale lui Iorga reflectă credinţele sale de-o viaţă. Fiind un naţionalist moderat şi un apărător al tradiţionalismului ţărănesc (aspect observabil şi din asocierea sa cu Sămănătorul), Iorga a devenit interesat în documentarea istoriei domeniilor rurale din vechea Valahie şi Moldova. Constatând lipsa de surse privind istoria română din Evul Mediu şi încercând să descrie procesul de tranziţie de la Dacia romană la un popor vorbind o limbă romanică (vezi Originile românilor), Iorga şi-a concentrat eforturile în direcţia cercetării modului în care au fost păstrate obiceiurilor romane în zonele rurale.

Se pare că Nicolae Iorga şi-a presimţit sfârşitul violent.

„Au fost tăiat un brad bătrân

Fiindcă făcea prea multă umbră

...............................................

Moşneagul stând pe culme drept

A fost la drum o călăuză

...............................................

Şi mort acuma când se duce,

Ce alta poate-a vă aduce

Decât doar încă un sicriu?!”

Rapturile teritoriale din anul 1940 şi anii de restrişte ce veneau, au definit tragicul destin ce lovea România şi l-au îndreptăţit pe Nicolae Iorga să afirme:

 „Aşa mergem din veac în veac, ca drumeţul în calea lupilor!”