1392: Prima menţiune documentară a funcţiei de "stolnic" şi de "paharnic" în Ţara Românească.

1392: Prima menţiune documentară a funcţiei de "stolnic" şi de "paharnic" în Ţara Românească. În Moldova ele apar atestate la 18 noiembrie 1393

Constantin Cantacuzino

Stolnic, diplomat, istoric si geograf

Mihai Viteazul a fost ban de Mehedinti, stolnic domnesc si ban al Craiovei

Stolnic

Stolnic (din slavonă stolu, „masă”) este un rang boieresc folosit în evul mediu în ţările române (Ţara Românească şi Moldova), reprezentând dregătorul de curte care se îngrijea de masa domnului. În împrejurări mai deosebite sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia, spre a se dovedi că nu erau otrăvite. Subalternii acestuia, vtoristolnici şi tretistolnici, serveau pe domn la mesele obişnuite, iar stolniceii, unii la curte, alţii prin sate, strângeau dijma din peştele prins în Dunăre şi în bălţi. Subalternii stolnicului alcătuiau o categorie militară.

Prince Jean Nicholas Soutzo

1814-1895, Mare paharnic

Paharnic

Paharnic era un titlu purtat, în evul mediu, de boierul de la curtea domnilor români din Ţara Românească şi din Moldova, care avea în grijă băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia, pentru a se convinge că nu este otrăvită.

Dregătoria de paharnic (latină pincerna sau buticularius), apare menţionată documentar pentru prima dată în data de 8 ianuarie 1392 în Ţara Românească şi în data de 18 noiembrie 1393 în Moldova.

În lucrarea Din albumul unui bibliofil de Vasile Alecsandri se vorbeşte despre Boierii aşezate de Alexandru-Vodă cel Bun şi Bătrân. Între acestea apar şi dregătoriile de:

Paharnic mare (în limba latină magister picernorum) [1] şi pârcălab de Cotnar şi de Hârlău

are obicei să direagă (să verse vin) domnului la zile mari, la masă, cu paharul.

Paharnic al 2-lea

după dvorba paharnicului celui mare dvoreşte la masă şi direge pahar cu băutură la domn.

Paharnic al 3-lea

când nu direge al 2-lea, direge el.

Funcţia de paharnic este foarte veche. În Biblie, în Întâia carte a lui Moise (Facerea) apare următorul text:

S-a întâmplat însă după aceasta ca marele paharnic al regelui Egiptului şi marele pitar să greşească înaintea regelui Egiptului, stăpânul lor.

Paharnicul era asimilat dregătorilor, uneori putând fi chiar mai importnat decât ei, deoarece avea acces la secrete la care dregătorii nu aveau acces.

Paharnicul cel mare făcea parte din categoria boierilor de sfat sau sfetnici alături de alţi şapte; logofătul cel mare, vornicul din Ţara de Jos, hatmanul, postelnicul cel mare şi vistiernicul. Paharnicul cel mare la ospeţe întindea domnitorului primul pahar cu vin. El priveghea viile domnitorului pentru a fi lucrate şi culese la timp. Nimeni nu putea culege viile decât atunci când el dădea slobozire, după datină în Ziua Crucii - 14 septembrie. Porunca culesului obliga la un mic plocon care forma venitul paharnicului.Tot el ridica desetina (a zecea parte) pe vin, cuvenită domnitorului.

Sinonime: cupar, ceaşnic, picernic.

Soţia paharnicului era numită păhărniceasă.