1600 Condamnarea lui Giordano Bruno

1600
Condamnarea lui Giordano Bruno

După şaisprezece ani de exil şi opt ani de judecată, instanţa Inchiziţiei a dat sentinţa împotriva lui Giordano Bruno. Giordano Bruno (n. ca.1548, Nola/Campania - d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog şi filosof umanist italian din epoca Renaşterii. Condamnat şi ars pe rug de Inchiziţie pentru concepţia sa panteistă şi pentru convingerea asupra infinităţii lumii, considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Matematician, fizician, filosof şi teolog, acest vechi Dominican este acuzat de erezie. Pozitiile sale teologice (respingerea Sfintei Treimi, hula împotriva lui Hristos, negarea virginitatea Mariei, etc.) Şi (afirmarea existenţei unor lumi paralele, credinţa în metempsihoză, etc.) i-au adus condamnarea de a fi ars de viu.

Acesta va fi executat pe 17.02.1600

Refuzând să-şi abjure convingerile, este condamnat pentru erezie şi ars pe rug la 17 februarie 1600 în piaţa "Campo dei Fiori" din Roma. Toate operele sale au fost interzise şi, în 1603, au post puse la index ("Index librorum prohibitorum"). Împreună cu constrângerea lui Galileo Galilei de a-şi abjura public în 1633 propriile convingeri, condamnarea lui Giordano Bruno constituie unul din momentele cele mai întunecate ale Contrareformei catolice. La locul martiriului său, în piaţa "Campo dei Fiori", administraţia oraşului Roma i-a ridicat la sfârşitul secolului al XIX-lea o statuie, dedicată libertăţii de gândire. Patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan-Paul II, şi-a exprimat "profunda durere", regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno. Gândirea sa a influenţat filosofia din timpurile ce i-au urmat, în special pe filosoful olandez Baruch Spinoza, care în secolul al XVII-lea a anticipat dezvoltarea monismului, ca mod de reprezentare a lumii.

Ettore Ferrari (1845-1929): retro della base del Monumento a Giordano Bruno a Roma (1889), in piazza Campo dei Fiori. Foto diGiovanni Dall'Orto, 4 aprile 2008