5. Povestile melodiilor - 1. Era o fantana-
Margareta Paslaru ...2.Fantana suspinelor - Celelalte cuvinte
(lomif)
FÂNTÂNA MARIEI
Maria Tanase părăseşte definitiv scena vieţii la 22 iunie 1963. Cancerul de plămân de care a suferit ani de zile avea în cele din urmă să o doboare . Nu împlinise încă 50 de ani, dar lăsa în urma sa un monument artistic ce va înfrunta veacurile.
În testamentul dat lui Temistocle Popa, Maria cerea ca după moartea ei să fie săpată o fântână la care romanii însetaţi să se oprească să bea apă şi să-şi amintească de ea.
Maria dorea ca "fântâna ei" să fie construită prin Dobrogea sau în Făgăraş, de unde era mama ei. Din păcate, după înmormântare nu s-au găsit bani pentru troiţa care trebuia ridicată lângă fântână, iar dorinţa ei a rămas neîmplinita.
De această clauză testamentară, primul care şi-a adus aminte a fost graficianul craiovean Gabriel Bratu, care în 1997 a insistat pe lângă autorităţile judeţului Dolj pentru construirea acestei fântâni. Momentul ales n-a fost întâmplător: în vara acelui an urma să aibă loc ediţia a XIV-a a Festivalului Maria Tănase. Locul ales a fost comuna Călăraşi, care, deşi e aşezată pe malul Dunării, e unul dintre locurile cele mai arse de secetă ale Doljului, făcând parte din perimetrul numit, de câţiva ani încoace, "Sahara Olteniei".
În testamentul dat lui Temistocle Popa, Maria cerea ca după moartea ei să fie săpată o fântână la care romanii însetaţi să se oprească să bea apă şi să-şi amintească de ea.
Maria dorea ca "fântâna ei" să fie construită prin Dobrogea sau în Făgăraş, de unde era mama ei. Din păcate, după înmormântare nu s-au găsit bani pentru troiţa care trebuia ridicată lângă fântână, iar dorinţa ei a rămas neîmplinita.
De această clauză testamentară, primul care şi-a adus aminte a fost graficianul craiovean Gabriel Bratu, care în 1997 a insistat pe lângă autorităţile judeţului Dolj pentru construirea acestei fântâni. Momentul ales n-a fost întâmplător: în vara acelui an urma să aibă loc ediţia a XIV-a a Festivalului Maria Tănase. Locul ales a fost comuna Călăraşi, care, deşi e aşezată pe malul Dunării, e unul dintre locurile cele mai arse de secetă ale Doljului, făcând parte din perimetrul numit, de câţiva ani încoace, "Sahara Olteniei".
Era o fântână
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieţii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
Ca toţi însetaţii din viaţă.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.
Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieţii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
Ca toţi însetaţii din viaţă.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.
Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu