1890 
Naşterea scriitorului Boris Pasternak
" ... pentru deosebită măiestrie atinsă în poezia lirică actuală, precum şi în domeniul marilor tradiţii epice ruse” a fost motivatia juriului in acordarea Premiului Nobel pentru Literatura.
Boris Pasternak - Definitia Poeziei
Suieratura despicata.Clinchet de turturi, cu fiori.
E noaptea ce-amorteste frunza,
Duel e de privighetori.
E mazarea dulceag-uscata,
Cu plansul boltii in pastai.
E Figaro de pe pupitre
Din flaut, grindina spre vai.
E tot ce-i important ca noaptea
Prin scaldatori scurmand, vioaie,
Sub stresina, s-aduca steaua,
In palmele sticlind de ploaie.
Turtit ca pluta-ncinsul aer.
Bolta se-nabusa-n arin.
De-ati rade stelelor - ce hohot!
Dar necuprinsul - loc strain.
(traducere de Marin Sorescu)
Boris Pasternak - Grea cruce sa iubesti pe unii...
Grea cruce sa iubesti pe unii.Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.
S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.
Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.
Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi.
Boris Pasternak - Martie
Soarele toarna, toarna cumplit,Rapa nebuna se-nvarte.
Precum sluga la vite, cu spor,
Primavara robota-n curte.
Fuge zapada bolnava, anemica,
Vinisoare neputincioase-nnodate.
Viata - ce abur in grajdul de vaci!
Dintii furcilor mustesc sanatate.
Noptile astea! Zilele, noptile astea!
Rapaie picurii, ca apa vie.
Turturii subtiati mor pe stresini.
Rauri sporovaiesc - insomnie.
Usile-n grajd - la perete sunt date .
Porumbei cata-n mazga cuibarul.
Creatorul si pricina-a toate,
Proaspat duhneste superb balegarul.
(traducere de Marin Sorescu)
Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie (stil vechi) (10 februarie) 1890 la Moscova - d. 30 mai 1960) a fost un poet şi scriitor evreu, rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958.
Boris Pasternak - Vantul
Cu mine s-a sfarsit. esti vie.In jurul casei plange vantul,
Padurea clatina si gandul.
Nu pin cu pin, in spasm, tresalta,
Ci toti copacii laolalta.
Cu zarea toata - vrajmasie.
Cum corpul grelelor fregate,
In golf, cu panzele umflate.
Si asta, nu dintr-o bravura,
Ori din porniri nesabuite,
Ci cantecului tau de leagan
Ii cata vorbe potrivite.
Este fiul lui L. O. Pasternak, membru al Academiei de arte. Se naşte şi creşte într-o familie de artişti profesionişti, în familia pictorului Leonid Pasternak şi a pianistei Rosa Kaufmande de unde provin şi preocupările sale timpurii pentru diverse arte: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziţia muzicală, influenţat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă, a treia perioadă, studiază cu pasiune filosofia. În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universităţii din Moscova, renunţând la profesia de muzician. În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei şcolii neokantiane de la Marburg. Renunţă şi la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuşi în centrul atenţiei creaţiei sale literare, până la romanul şi scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură.
În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării "Lirika", iar în 1914 tipăreşte placheta de versuri "Geamănul din nori". După examenele de la Universitatea din Moscova îşi definitivează primul său volum de versuri (1914). Din dorinţa de a fi alături de generaţia sa, Pasternak se "înregimentează" literar în gruparea moderat futuristă "Centrifuga", fără a-şi renega însă rădăcinile, care coboară până în "veacul de argint" al poeziei ruse (perioada Simbolismului şi a Akmeismului, dominată de figura lui Blok). Volumul Pe deasupra barierelor (1917) este, în mare măsură, o reluare a temelor din prima sa carte. Volumele Sora mea viaţa (1922) şi Teme şi variaţiuni (1923), în care Pasternak îşi elaborează modul cu totul special de a surprinde lumea în integritatea ei, sunt primite cu entuziasm, impunându-l drept un mare poet. În anii '20, Pasternak încearcă să-şi gasească locul în lumea creată de Revoluţia roşie scriind poemele epice 1905 (1925-1926) şi Locotenentul Schmidt (1926-1927), care, alături de poemul Înalta maladie (1923-1928), îi aduc recunoaşterea oficială.
La sfârşitul anilor '30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede în jurul său - sunt anii terorii staliniste -, Pasternak renunţă pentru o vreme la opera personală şi îşi câştigă existenţa traducând. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petöfi, Shelley, Verlaine, din germană, engleză şi din poezia gruzină; călătoreşte de altfel şi în Gruzia.
În timpul Războiului publică volumele de versuri Pe trenuri timpurii (1943) şi Întinderea pământească (1945). În iarna aceluiaşi an începe să scrie romanul Doctor Jivago. După război elaborează partea cea mai importantă din romanul Doctor Jivago, despre un intelectual cu opţiuni tragice între lumea intimă şi existenţa publică, socială. În 1948, întregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tipărit în anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului în străinatate în 1957, în Italia, şi decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958 a generat ascuţite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor şi constrângerea sa să renunţe de "bună voie" la Premiul Nobel. În 1959 încheie volumul de versuri Când se înseninează. La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino, celebrul sat de creaţie al scriitorilor sovietici, situat într-o suburbie a Moscovei. În însemnările şi scrisorile ultimilor ani Pasternak şi-a adunat punctele sale de vedere asupra artei.
Bibliografie selectivă
Vremea începuturilor -- (1912 - 1914)
Pe deasupra barierelor -- (1914 - 1916)
Anul nouă sute cinci -- (1925 - 1926)
Locotenentul Schmidt -- (1926 - 1927)
A doua naştere -- (1930 - 1931)
Doctor Jivago -- 1957
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu