George baron Lovendal, un Leonardo al Bucovinei

1897 - S-a născut marele artist George baron Lovendal, supranumit Pictorul Bucovinei. Profesor al pictorului Sabin Bălaşa, care a fost unul dintre cei mai apropiaţi şi iubiţi elevi ai săi, George Lovendal a trăit între 1897 şi 1964.A înfiinţat, la Bucureşti, în 1918, Academia Liberă de Artă Plastică (m.18.02.1964).

George baron Lovendal, un Leonardo al Bucovinei

Ilustru descendent al unei familii de aristocraţi de origine danezo-norvegiană, pictorul George baron Lovendal s-a născut la Sankt-Petersburg, în 10 mai 1897. Datorită revoluţiei bolşevice din Rusia anului 1918, Lovendal s-a refugiat, împreună cu familia sa, la Chişinău, unde a lucrat la Teatrul Buff, între anii 1918-1922 şi apoi la Bucureşti (1922-1926). În perioada 1926-1937, el a desfăşurat o activitate culturală de excepţie la Cernăuţi, timp de 19 ani fiind directorul artistic al Teatrului Naţional din fosta capitală a Bucovinei. Pictor, poet, povestitor, actor, dansator, mim, balerin, regizor, pictor scenograf, acrobat şi maestru de balet, Lovendal a fost cea mai fascinantă şi complexă personalitate culturală din Bucovina interbelică. Era un personaj fantast şi boem de o vitalitate şi o virilitate care l-ar fi făcut invidios şi pe celebrul Casanova, avînd o putere de muncă titanică şi un suflet cald şi generos, care vibra la întîlnirea cu celălalt. A fost numit pe drept cuvînt ''pictorul Bucovinei'', fiind creatorul celei mai cuprinzătoare tipologii artistice a ţăranului român, operă realizată în timpul peregrinărilor sale prin satele mîngîiate de frumoasele obcini.

Inspirat de patosul şi tuşele vibrante ale expresioniştilor nordici, Lovendal a pus accentul pe trăsăturile particulare care individualizează un personaj, pe scoaterea în lumină a legendei sale personale. Fiecare portret al său este o poveste alcătuită din hieroglifele stranii ale chipului şi din magica lumină a ochilor, în care se concentrează parcă întreg universul. Baronul Lovendal nu a pictat chipuri umane, ci poveşti esenţiale, arhetipuri ale umanităţii, spre a ne reaminti că Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu. Ţăranii săi nu au fost pictaţi, ci au fost obligaţi, printr-o tehnică spirituală, situată dincolo de liniile şi culorile materiale, să se scufunde în intimitatea propriului mister, revelat apoi pe pînză. Este autorul unui portret de tînără ţărancă, Ana Maximeţ, din satul Mahala de lîngă Cernăuţi, pictat în ianuarie 1937, al cărei chip enigmatic rivaliza cu celebra Mona Lisa, aşa cum au scris criticii de artă ai vremii. Supranumit ''Madona Bucovinei'', acest tablou a ars, din nefericire, la Koln, în anul 1942. Expusă, în 1937, în vitrina magazinului de muzică ''Orfeu'' din Bucureşti, ''Madona Bucovinei'' a perturbat circulaţia de pe Calea Victoriei, datorită mulţimii de curioşi care doreau să o vadă, fapt pentru care Lovendal a fost chemat la Poliţie, fiind ameninţat că va fi amendat, dacă nu-şi retrage tabloul din vitrină...

Regretata Lidia baronesse Lovendal Papae, fiica pictorului, şi soţul ei, cunoscutul arhitect Radu Mihai Papae, mi-au povestit în toamna anului 1996, ore în şir, cu înfrigurare şi pietate, despre personalitatea tulburătoare a tatălui. A început să picteze chiar înainte de a vorbi şi a umbla. Apare ca actor şi balerin, la vîrsta de 18 ani, pe scena Teatrului Imperial din Sankt-Petersburg, unde exigenţele erau de nivel european, alături de dansatori celebri, precum Nijinski şi alţii. A fost unul dintre pionierii artei scenografice din România, fiind creatorul primei scene glisante la Teatrul Naţional din Cernăuţi, în 1926. A inventat apoi o scenă turnantă circulară, împărţită în sectoare. A pus în scenă, tot la Teatrul din Cernăuţi, prima piesă science-fiction din România, ''R.U.R.'' de Karel Capek, la scurt timp de la premiera sa mondială la Praga. În acest spectacol, Lovendal a imaginat şi a folosit pe scenă sateliţi artificiali şi chiar platforme zburătoare, cu această ocazie fiind introdus în vocabularul limbii române cuvîntul ''robot''. Este şi realizatorul celebrei cortine a Teatrului Naţional din Cernăuţi.
Între anii 1918-1945, George baron Lovendal a fost scenograf la numeroase teatre din ţară, fiind unul dintre promotorii teatrului de avangardă. A realizat decoruri pentru circa 200 de piese de teatru, lucrînd, de obicei, singur, fără nici un ajutor. A pictat decoruri, timp de 118 ore, fără întrerupere, în anul 1934, la Teatrul Naţional al Banatului, cînd a pus în scenă opereta ''Ţara Surîsului'' de Franz Lehar. În stagiunea 1929-1930 a stabilit un alt record, încă nedepăşit pînă în prezent, realizînd personal decorurile pentru 38 de piese de teatru, la toate grupurile etnice din Cernăuţi, care aveau o viaţă culturală extrem de bogată. În 1923 a cîştigat Concursul Naţional de Arhitectură cu un proiect pentru Primăria municipiului Bucureşti, dar, fiindcă nu făcea parte din Uniunea Arhitecţilor, rezultatele concursului au fost anulate după aflarea numelui cîştigătorului. A fost şi un apreciat pictor monumentalist, fiind realizatorul renumitei fresce de la Pavilionul Expoziţional Bucureşti, din anul 1938, precum şi autorul primelor fresce murale în stil cubist, în barul ''Astoria'' din Cernăuţi, în 1932. După socotelile unor specialişti, George baron Lovendal pictase, pînă în anul 1946, peste 100.000 de metri pătraţi.
Sursa: poezie.ro

''Tata spunea că ţăranii aceştia au clădit ţara, ei sînt părinţii întregului popor. Ne-a învăţat să-i respectăm şi să-i iubim mai mult decît pe politicieni şi directori. Se iscălea simplu, GL, însă ţăranilor pictaţi le-a trecut numele complet, precum şi numele satului'', îşi amintea Lidia, fiica artistului. Lovendal a fost profesorul, îndrumătorul şi prietenul unor cunoscute personalităţi, precum Victor Ion Popa, G. M. Zamfirescu, Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic, Nineta Gusti, Oleg Danovschi, Sică Alexandrescu, Jules Cazaban, Ileana Bardă şi alţii. A fost iniţiatorul Muzeului Satului din Bucureşti căruia i-a ales şi locul, ulterior în realizarea acestui proiect de interes naţional implicîndu-se prof. Dimitrie Gusti şi scriitorul Victor Ion Popa. A fost salvatorul mănăstirilor din Bucovina. În anii '30 a plătit un meşter să repare acoperişul bisericii de la Mănăstirea Suceviţa. În 1935 a surprins, tot la aceeaşi mănăstire, un ţăran care încerca să dea jos, cu dalta, fresca de pe pereţii exteriori, din ordinul mitropolitului Bucovinei, Visarion. În urma intervenţiei sale, proiectul de ''renovare'' al proaspătului mitropolit a fost oprit. ''Tatăl meu s-a îndrăgostit de Bucovina, pentru că el credea că aici este o concentrare de suflet, o esenţă a spiritului. Aici s-a păstrat tradiţia străveche a tuturor neamurilor Europei, obişnuia el să ne spună, şi am descoperit, prin studiile mele ulterioare, că avea dreptate.''

''Pictorul Bucovinei'' a cunoscut-o pe soţia sa, Ariadna, în anul 1918, la Soroca. A furat-o de la părinţi, pe fereastră, cînd aceasta avea 18 ani. Ea cînta, în acel moment, Mozart, la pian, la lumina lunii, fiind cucerită în primul rînd de poeziile tînărului pictor. Marele pictor nu a pierdut firul Ariadnei pînă la sfîrşitul vieţii sale, la 18 februarie 1964, în Bucureşti. Fiind de origine aristocrată, numele lui Lovendal a fost trecut sub tăcere în timpul regimului comunist, cînd a suferit mari privaţiuni împreună cu întreaga familie. Nu a fost inclus de pildă în lucrarea ''Arta românească-modernă şi contemporană'', publicată de Vasile Drăguţ şi Vasile Florea, la editura ''Meridiane'' în 1982, şi nici în ''Mic dicţionar enciclopedic'', apărut în anul 1986. Doar cărturarul bucovinean Emil Satco, de la Biblioteca Bucovinei ''I. G. Sbiera'', i-a dedicat un studiu în cartea ''Arta în Bucovina'', publicată în 1984.
Lidia baronesse Lovendal Papae şi Radu Mihai Papae au reuşit să strîngă, cu mari eforturi, o impresionantă colecţie de circa 450 de lucrări semnate GL, pe care şi le-ar dori orice mare muzeu din lume. Majoritatea tablourilor reprezintă ţărani şi mănăstiri din Bucovina, iar casa veche în care locuiau cei doi, atunci cînd i-am cunoscut, avea zidurile crăpate de cutremure.

Personalitate renascentistă, pictorul care a refuzat să fie consilier artistic şi scenograf la Metropolitan Opera din New York, pentru a reda sufletul nobil al ţăranului bucovinean, cred că ar merita să revină postum în mijlocul fabuloaselor sale personaje, prin înfiinţarea unui muzeu de artă care să-i poarte numele.

de Constantin Severin

Voronet



Valea Moldovitei



Sucevita



Putna



Voronet