1743 - S-a născut Luigi Boccherini, violoncelist şi compozitor italian (m.28.05.1805).
Boccherini - String quintet in E major, Op. 11, No. 5, Minuet
Luigi Rodolfo Boccherini (n. 19 februarie 1743, Lucca, Italia - d. 28 mai 1805) a fost unul dintre cei mai importanţi compozitori şi violonişti din Italia, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil care s-a dezvoltat în parte în centrele muzicale Europene.
Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 şi Concertul de Vioară în B bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violonistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală.
Mare parte din muzica lui de cameră urmează modelul stabilit de Joseph Haydn, dar Boccherini a îmbunătăţit modelul lui Hadyn de cvintet de corzi aducând vioara în primul plan, pe când Haydn întotdeauna i-a conferit un rol de acompaniament. Mai degrabă, stilul Boccherini are ca sursa lucrarile unui alt faimos violonist italian Giovanni Battista Cirri, născut înaintea lui Boccherini şi Haydn.
Un virtuoz violonist de primă clasă (posibil cel mai împlinit violonist din istorie), Boccherini a interpretat adesea repertoriul violoncelului la vioară, la înălţime, un talent care el l-a dezvoltat pe când înlocuia violoniştii bolnavi în timpul turneelor. Acest control suprem al instrumentului i-a adus multe laude din partea contemporanilor săi (remarcabilii Baillot, Rode şi Romberg) şi este evident în partea de compoziţie pentru violoncel (în mod special în cvintetul pentru două violoncele, considerat adesea ca fiind un concert de violoncel cu acompaniament de cvartet de corzi).
El a scris foarte multă muzică de cameră, incluzând peste 100 de cvintete pentru două viori, violă şi două violoncele (un tip pentru care el deţine pionieratul, în contrast cu instrumentaţia obişnuită pentru două viori, două viole şi un violoncel), o duzină de cvintete de chitare (nu toate au supravieţuit), aproape 100 de cvartete de corzi şi un număr de triouri de corzi şi sonate (incluzând cel puţin 19 pentru violoncel), muzica lui orchestrală include 30 de simfonii şi 12 concerte de violoncel.
Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 şi Concertul de Vioară în B bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violonistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală.
Mare parte din muzica lui de cameră urmează modelul stabilit de Joseph Haydn, dar Boccherini a îmbunătăţit modelul lui Hadyn de cvintet de corzi aducând vioara în primul plan, pe când Haydn întotdeauna i-a conferit un rol de acompaniament. Mai degrabă, stilul Boccherini are ca sursa lucrarile unui alt faimos violonist italian Giovanni Battista Cirri, născut înaintea lui Boccherini şi Haydn.
Un virtuoz violonist de primă clasă (posibil cel mai împlinit violonist din istorie), Boccherini a interpretat adesea repertoriul violoncelului la vioară, la înălţime, un talent care el l-a dezvoltat pe când înlocuia violoniştii bolnavi în timpul turneelor. Acest control suprem al instrumentului i-a adus multe laude din partea contemporanilor săi (remarcabilii Baillot, Rode şi Romberg) şi este evident în partea de compoziţie pentru violoncel (în mod special în cvintetul pentru două violoncele, considerat adesea ca fiind un concert de violoncel cu acompaniament de cvartet de corzi).
El a scris foarte multă muzică de cameră, incluzând peste 100 de cvintete pentru două viori, violă şi două violoncele (un tip pentru care el deţine pionieratul, în contrast cu instrumentaţia obişnuită pentru două viori, două viole şi un violoncel), o duzină de cvintete de chitare (nu toate au supravieţuit), aproape 100 de cvartete de corzi şi un număr de triouri de corzi şi sonate (incluzând cel puţin 19 pentru violoncel), muzica lui orchestrală include 30 de simfonii şi 12 concerte de violoncel.
Luigi Boccherini spielt das Chello. Unbekannter Maler, ca. 1764-1767, National Gallery of Victoria
Stlilul Boccherini este caracterizat de farmecul tipic rococoului, strălucire, optimism şi inventarea unei expuneri mult mai melodice şi ritmice, cuplată cu frecvente influenţe de chitară tradiţională din ţara sa de adopţie, Spania. Neglijat după moartea sa, poreclit soţia lui Haydn, datată din secolul 19, munca sa adună mai multă recunoştinţă târzie, în tipăritură, înregistrări şi concerte. Faimoasa lui “Musica notturna delle strade di Madrid” (cvintet de coarde în C major Op.30) a fost recent popularizată prin filmul Peter Weir Maestru şi Comandant: La capătul Pământul
Boccherini - Passacalle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu