Vise despre cai albi 

de  Luminita  Soare

Visam despre cai albi şi liberi

Ca spuma de mare, săltînd lîngă ştrand,
Urmăream dansul lor graţios
Cu capul culcat pe o geană de val.

Tot privindu-i, am zărit o ţigancă
Ce-mi ghicea trecutul prin cărţi, din instinct,
Despre anii-mi trecuţi şi sălbatici
Din moara de iluzii a minciunii vorbind.

Dar de ce spun mereu
Că nu mai pot crede nici un cuvînt?
Că e viaţa numai minciună
Iar iubirea e calul alb, zburîndu-mi prin gînd?

Visam despre cai albi şi liberi
Stropind amintirea cu coamele lor,
Despre mări fără fund, de iluzii,
Ce cîntau mut prin algele iubirilor lor,

Dar de ce spun mereu
Că nu mai pot crede nicicînd în ceva?
Spune-mi tu, ce m-asculţi cu privirea
Ceva despre caii albi din inima mea.