Angkor Wat

Angkor Wat este un templu hinduist din regiunea Angkor din Cambodgia. A fost construit la începutul secolului al XII-lea pentru un rege local şi reprezintă un model de arhitectură khmeră de cel mai înalt nivel.Este cel mai bine pastrat loc arheologic,de la infintarea sa acesta este cel mai important centru religios-prima Hindus,dedicat zeului Vishnu-apoi budist. Este cea mai mare constructie religioasa.[1 Templul este printre cei mai buni in arhitectura stilului Khmer. Ea a devenit un simbol al Cambodgiei, care apare pe steagul său naţional, şi este prima atracţie a ţării pentru vizitatori.Angkor Wat combină două planuri de bază ale arhitecturii templului Khmer:muntele templului si mai tarziu templul,bazat pe arhitectura din Sudul Indiei Hindu,cu caracteristici cheie de exemplu Jagati.

Istoria

1866

Henri Mouhot a popularizat templu la vest la mijlocul secolului al 19-lea

Angkor Wat se află la 5.5 km de oraşul Siem Reap, şi la o scurtă distanţă spre sud şi est de capitala anterioară, care a fost centrat la Baphuon. Este într-o zonă din Cambodgia,unde există un grup important de structuri antice.Acesta este cel mai sudic,dintre toate siturile din Angkor.Designul iniţial şi construcţia templului au avut loc în prima jumătatea a secolului 12,în timpul domniei lui Suryavarman II(1113-1150) .Dedicat lui Vishnu, a fost construit ca templu regelui şi de asemenea ca şi „capitala” oraşului.Au fost găsite inscripţii contemporane referindu-se la templu. Numele său original este necunoscut, dar se poate să fi fost cunoscută sub numele de Vrah Vishnulok,după zeitatea prezidează.

Lucru pare să se fi încheiat la scurt timp după moartea regelui, lăsând o parte din basorelief neterminat[3]. În 1177, la aproximativ 27 de ani de la moartea lui Suryavarman II, Angkor a fost demis de către Chams, duşmanii tradiţionalii ai lui Khmer. Ulterior, imperiul a fost restaurat de către un rege nou,Jayavarman VII care a stabilit o noua capitală şi templul de stat(Angkor Thom şi respectiv Bayon)la câţiva kilometrii de nord.

În secolul al 13-lea, Angkor Wat a trecut treptat de la hinduşi la Theravada utilizare budista, care continuă şi în prezent. Angkor Wat este neobişnuit printre templele Angkor prin faptul că, deşi a fost oarecum neglijat după secolul 16 nu a fost niciodată complet abandonat,conservarea acestuia fiind în mare parte din cauza şanţului furnizat,şi de asemenea pentru protecţia de invadarea în junglă. Unul dintre primii vizitatori ai templului a fost Antonio da Magdalena,un călugăr portughez care a vizitat templul în 1586 şi a spus ”este extraordinară construcţia, astfel încât nu este posibil să-l descrie cu un stilou,în special deoarece arată diferit de toate celelalte clădiri.Ea are turnuri şi decor şi de asemenea toate rafinamentele care le poate concepe geniul uman”.Cu toate acestea, templul a fost popularizat în Occident numai la mijlocul secolului al 19-lea.Exploratorul francez a zis: "Unul dintre aceste temple-un rival pentru Solomon,care şi-a ridicat unele vechi Michelangelo ar putea avea un loc de cinste alături de cele mai frumoase clădiri ale noastre Acest templu este mai măreţ decât orice altul din Grecia sau Roma şi prezintă un contrast trist la starea de barbarism la care este supusă naţiunea."

Mouhot, ca şi la alţi vizitatori din Vest le-a fost greu să creadă că ar putea khmeri să construiască un astfel de templu. Adevărata istorie a Angkor Wat a fost pus cap la cap doar cu ajutorul probelor stilistice şi epigrafice acumulate în timp de compensarea ulterioară, precum şi de lucrările de restaurare efectuate pe tot situl arheologic Angkor. Nu au existat locuinţe obişnuite sau case sau alte semne de aşezare.Nici ustensile de gătit, arme, sau articole de îmbrăcăminte, de obicei găsite in siturile antice. În schimb,există dovezi ale monumentului în sine. Angkor Wat are nevoie de o restaurare considerabilă în secolul 20,în special,îndepărtarea pământului şi a vegetaţiei acumulate. Lucrarea a fost întreruptă de războiul civil şi de controlul lui Khmer Rouge între anii 1970-1980,dar daune minime au fost făcute în această perioadă,cu excepţia furtului şi distrugerea de statui post-Angkorian.Templul este un simbol puternic din Cambodgia, şi este o sursă de mândrie naţională importantă,încât a întrecut relaţiile diplomatice cu Thailanda, Franţa şi Statele Unite ale Americii. O reprezentare a Angkor Wat a fost „inscriptionata”pe o parte a steagului cambodgian în prima versiune,în anul 1863.Moştenirea artisticului sit Angkor Wat şi a altor monumente din regiunea Angkor au dus direct la adoptarea Cambodgiei de către Franţa,ca un protectorat pe 11 august 1863. Acest lucru a dus rapid la reclamarea terenurilor din colţul de nord-vest al ţării care a fost sub control Thai de la invazia Thai de 1431 AD. Cambodgia a câştigat independenţa faţă de Franţa la 09 noiembrie 1953 şi din acel moment a controlat Angkor Wat. În mijlocul războiului din Vietnam, şeful de stat Norodom Sihanouk l-a găzduit pe Jacqueline Kennedy în Cambodgia pentru a îndeplini "visul de a vedea pe tot parcursul vieţii monumentul Angkor Wat"[12] În ianuarie 2003 au izbucnit revolte în Phnom Penh deoarece un zvon fals a circulat.Fiind vorba despre o actriţă de telenovele care a susţinut că Angkor Wat a aparţinut Thailandei.

Arhitectura

Angkor Wat, situat la 13 ° 24'45 "N 103 ° 52'0" E, este o combinaţie unică de munte şi templu, design standard pentru temple de stat şi a avut influenţe din Orissa şi Chola din Tamil Nadu, India. Templul este o reprezentare a Muntelui Meru, casa zeilor: turnurile simbolizează cele cinci vârfuri de munte.Accesul la zonele de sus a templului a fost progresiv mai exclusiv,cu laicii fiind admise numai la cel mai scăzut nivel.

Spre deosebire de majoritatea templelor khmer, Angkor Wat este orientat spre vest. Acest fapt a condus mai multe (inclusiv Glaize şi Coedès George), pentru a concluziona că Suryavarman era destinat să servească drept templul lui funerar.Alte dovezi pentru acest punct de vedere este furnizat de debasoreliefuri, care continua în contra-sensul ceasornicului de direcţie prasavya în hindusa terminologie ca aceasta este inversa de ordinea normală. Ritualurile au loc în ordine inversă în timpul serviciilor funerare Brahminic. Arheologul Charles Higham descrie, de asemenea,un container care ar fi putut fi un vas funerar, care a fost recuperată de la turnul central. Acesta a fost nominalizată de către unii ca fiind cea mai mare cheltuiala de energie privind eliminarea unui cadavru. Freeman şi Jacques, cu toate acestea, menţionează că mai multe alte temple din Angkor se îndepărteze de la orientarea est tipica, şi sugerează că alinierea Angkor Wat a fost din cauza dedicării sale lui Vishnu,care a fost asociat cu partea de vest.

O interpretare mai mult de Angkor Wat a fost propusă de către Eleanor Mannikka. Bazându-se pe alinierea templului şi dimensiuni, precum şi cu privire la conţinutul şi amenajarea basoreliefurilor, ea susţine că structura reprezintă o nouă eră de pace sub regele Suryavarman II: "ca măsurătorile de cicluri de timp solar şi lunar au fost construite înspaţiul sacru al Angkor Wat, acest mandat divin de a se pronunţa a fost ancorat la camerele consacraţilor şi coridoare menite să perpetueze puterea regelui şi a onora şi împace zeităţi". Sugestiile lui Mannikka au fost primite cu un amestec de interes şi scepticism în cercurile academice. Ia însăşi distantele. Din speculatiile altora, cum ar fi Graham Hancock, Angkor Wat este parte dintr-o reprezentare a constelatia Draco.

Stilul

Angkor Wat este primul exemplu al stilului clasic, al arhitecturii Khmer-Angkor Wat stilul la care le-a dat numele său. Până în secolul al 12-lea arhitecţii khmeri au devenit încrezători în utilizarea de gresie (mai degrabă decât cărămida), ca material de clădirea principală. Cele mai multe zone vizibile sunt din blocuri de gresie.

Angkor Wat a atras laude mai presus de toate pentru armonia designului său, care a fost comparat cu arhitectura Greciei antice şi Romei. Potrivit Maurice Glaize, un conservator la mijlocul secolului 20 a Angkor, templul "atinge o perfecţiune clasică echilibrarea fină a elementele sale şi dispunerea exactă a proporţiilor sale. Este o lucrare de putere, unitate si stil.

Arhitectural, elementele caracteristice stilului includ: ogivale, turnuri care au forma de muguri de lotus; galerii pentru a largi pasaje; galerii axiale folosite pentru conectarea ţarcurilor şi terase cruciform care apar de-a lungul axei principale a templului. Elementele tipice decorative sunt devatas (sau apsaras),basoreliefurile, şi pe frontoane ghirlande extensive şi scene narative. Alte elemente de design au fost distruse de jefuirea şi trecerea timpului, inclusiv stucurile de pe turnuri, aurire pe câteva cifre pe basoreliefuri, şi tavanul din lemn şi panourile uşilor.

Stilul Angkor Wat a fost urmat de cea din perioada Bayon. Alte temple în stil sunt Banteay Samré, Thommanon, Chao Say Tevoda. În afara Angkor-ului, Beng Mealea şi părţi din Phanom treaptă şi Phimai.

Caracteristici

Incinta exterioara

Peretele exterior, 1024 de 802 m şi 4,5 m înălţime, este înconjurat de un teren ce masoara 30 m şi un şanţ 190 m lăţime.Accesul la templu se face cu ajutorul unei banci aflata la est şi la un drum pietruit cu gresie, aceasta din urmă, intrarea principală, este mai târziu înlocuita, cu un pod de lemn.[27] Există gopuras la fiecare dintre punctele cardinale. de vest este de departe cel mai mare şi are trei turnuri. Glaize observă că acest gopura atât ascunde şi ecouri sub formade templu propriu.[28] Sub turnul de sud este o statuie a lui Vishnu,cunoscută sub numele de Ta Reach, care poate au ocupat iniţial altarul templului central. Galerii alerga întreturnuri şi în măsura în care două intrări suplimentare cu privire la fiecare parte a gopuraadesea menţionată ca "porti elefant", deoarece acestea sunt suficient de mari pentru a admite aceste animale. Aceste galerii au piloni patrati pe exterior (vest), un perete lateral şi închis în interior(est). Plafonul dintre piloni este decorată cu rozete lotus; faţa vest a peretelui cu figuri de dans şi faţa la est de perete.

Peretele exterior cuprinde un spaţiu de 820 de metri pătraţi (203 ha). Ca toate clădirile seculare din Angkor, acestea au fost construite din materiale perisabile, mai degrabă decât de piatră, astfel încât nu mai rămâne nimic din ele, cu excepţia contururilor adica unele dintre strazi. Cea mai mare parte a zonei este acum acoperită de păduri. Un drum pietruit de 350 m conectează gopura de vest la templele corespunzătoare, cu balustrade Naga şi şase seturi de trepte ducând în jos în oraş pe fiecare parte. Fiecare parte are, de asemenea, o bibliotecă cu intrari la fiecare punct cardinal, în faţa setului al treilea a treptelor de la intrare, şi un iaz între bibliotecă şi templul.Iazurile sunt adăugate mai târziu la proiectarea, aşa cum este terasa cruciform păzită de lei,conectarea cu drum pietruit la structura centrală.

Structura centrală

Miniatura model de structura centrală a Angkor Wat. În prim-planterasa cruce care se află în partea din faţă a structurii centrale.

Templul este sprijinit pe o terasă ridicată mai mare decât a oraşului .Acesta este format din trei galerii dreptunghiulare. Mannikka interpretează aceste galerii ca fiind dedicate regelui. Toate caracteristicile sunt stabilite înapoi spre est, lăsând mai mult spaţiu pentru a fi completate în fiecare incintă şi galerie de pe latura de vest, pentru acelaşi motiv, paşii-vest cu care se confruntă sunt mai puţin adânci decât cele de pe celelalte laturi. Galeria exteriorara măsoară 215 m, cu pavilioane, mai multe decât turnurile de la colturi. Galeria este deschisă la partea exterioară a templului, cu coloane ale galeriilor de extindere şi consolidare a structurii. Conectarea galeriei exterioare în incintă două pe latura de vest este o mănăstire cruce numit Preah Poan ("Sala de o mie de Buddha"). Imagini ale lui Buddha au fost lăsate în mănăstire de pelerini de-a lungul secolelor, deşi majoritatea au fost acum eliminate. Cele patru curti mici marcate de către mănăstire pot fi iniţial umplute cu apă. In sudul manastirii sunt biblioteci. Dincolo, galerii de al doilea şi interioare sunt conectate între ele şi la două biblioteci adiacente de către o altă terasă cruciform. Din al doilea nivel în sus, devatas abundă pepereţi, individual sau în grupuri de până la patru. Incinta celui de al doilea nivel masoară 100 de 115 m, şi poate au fost inundate iniţial pentru a reprezenta ocean in jurul Muntelui Meru. Trei seturi de paşi pe fiecare parte să conducă până la turnurile de colţ şi gopuras a galeriei interior. scări foarte abrupte, reprezintă dificultatea de a ascendent la regatul zeilor. Această galerie interioara, numita Bakan, este un pătrat de 60 m, cu galerii axiale cu un altar central, şi alta refilială situată sub turnuri de colt. Acoperisurile de galerii sunt decorate cu motivul de corpul unui şarpe care se încheie în capete de lei sau garudas. Glafuri sculptate şi frontoane decora intrările îngalerii şi la altare. Turnul de deasupra altarului central se ridică 43 m la o înălţime de 65 m deasupra solului, spre deosebire de cele din munţi templu anterioare, turnul central este ridicat deasupra jur patru. Altarul în sine, iniţial ocupate de o statuie a lui Vishnu şi deschise pe fiecare parte, a fost zidit în când templul a fost convertit la budismul Theravada, noi ziduri featuring Buddha în picioare. În 1934, conservator George Trouvé excavat groapa de sub altarul central: umplut cu nisip şi apă ar fi fost deja jefuit de comoara sa, dar el a găsit un depozit fundament sacru al foiţă de aur, doi metri deasupra nivelului solului.

Decoratii

Integrat cu arhitectura clădirii şi una din cauzele pentru faima sa este decorarea extinsa a Angkor Wat, care a predominant sub formă de frize cu basoreliefuri. Pereţii interiori ai galeriei exterior suportă o serie de scene de mari dimensiuni reprezentând în principal episoade din hindus epopeele Ramayana şi Mahabharata.Higham a chemat pe aceşti ", cea mai mare aranjament cunoscut liniar de sculptură în piatră".Din colţul de nord-vest anti-sensul acelor de ceasornic, galeria de vest prezinta Bătălia de la Lanka (din Ramayana, în care învinge Rama pe Ravana) şi Bătălia de la Kurukshetra (din Mahabharata,arătând anihilarea reciprocă a clanurilor Kaurava şi Pandava) . Pegaleria de sud urmeze scena numai istoric, o procesiune de Suryavarman II, apoi cele 32 de iaduri şi 37 raiuri de mitologia hindus.

Glaize scrie de: "... acele suflete nefericite care urmează să fie aruncate în iad, sa sufere o cruzime rafinată care, uneori, pare a fi un pic disproporţionate în raport cu gravitatea crimelor comise. Asa se face ca oamenii care au afectat proprietatea altora au rupt oasele lor, că lacomia este despicată în două, că hoţii sunt afectate de orez cuburţile enorme de fier încins, că cei care au ales florile din grădină de Shiva au capetele lor străpunse cu cuie, si hotii sunt expusi la frig disconfort ". Pe galeria de est este una dintre scenele cele mai sărbătorite,baterea Marea Lapte, rezultate 92 asuras şi 88 de vaşi folosind şarpele Vasuki la putinei mare sub conducerea lui Vishnu(Mannikka contează doar 91 asuras, şi explică numerele asimetric ca reprezentând numărul de zile de la solstitiul de iarna pentru a echinocţiului de primăvară, şi de la echinocţiul de la solstiţiul de vară). Acesta este urmat de Vishnu învingând asuras (un plus al 16-lea). Galeria de nord prezinta victoria asupra lui Krishna Bana (în cazul în care în conformitate cu Glaize, "manopera este cea mai rea") şi o bătălie între zei şi asuras hindus. nord-vest şi sud-vest pavilioane colţul ambele prezintă scene mult mai mici dimensiuni,unele neidentificate dar cele mai multe din Ramayana sau viata de Krishna.

Tehnici de construcţie

Pietrele, erau la fel de netede ca marmura lustruită, au fost stabilite fără mortar, cu rosturi foarte bune care au fost, uneori, greu de găsit. Blocurile au fost organizate împreună de scobiturii. Blocurile,au fost probabil puse în aplicare printr-o combinaţie de elefanţi, cabluri de nucă de cocos, scripeţi şi schele din bambus. Henri Mouhot a remarcat că majoritatea blocurilor au avut găuri de 2,5 cm în diametru şi 3 cm adâncime, blocurile mari,avand mai multe gauri. Unii cercetători au sugerat că acestea au fost folosite pentru a se alăture cu barele de fier, dar alţii au sugerat că au fost folosite pentru a stoca temporar cuie de manevră pentru a-i sprijini. Arhitecţii khmeri nu au făcut niciodată arcadele curbate,care erau folosite de romani. Ei au creat un arc corbelled, dar acest lucru de multe ori sa dovedit instabil şi sa prăbuşit.

Monumentul a fost realizat din imense bucati de gresie, la fel de mult ca pentru piramida lui Khafre din Egipt (peste 5 milioane de tone). Aceasta gresie a trebuit să fie transportata de la Muntele Kulen, o carieră la aproximativ 25 mile (40 km)departare spre nord. Piatra a fost probabil transportata pe pluta de-a lungul râului Siem Reap. Acest lucru ar trebui făcut cu grijă,pentru a evita răsturnarea plutelor care aveau o asa mare greutate. Un inginer modern a estimat ca in zilele noastre ar fi nevoie de 300 ani pentru a finaliza Angkor Wat astăzi.Cu toate acestea, monumentul a fost început imediat după ce Suryavarman a venit la tron şi a fost terminat la scurt timp după moartea sa, nu mai mult de 40 de ani.

Practic, toate suprafetelor sale, coloane, glafuri chiar acoperişurile sunt sculptate. Exista kilometri de scutiri ilustrând scene din literatura de specialitate, inclusiv unicorni, grifoni, dragoni inaripati trăgând carele precum şi războinici în urma unui elefant şi fetele dansand . In galerie,pe un singur perete este decorat aproape 1.000 de metri patrati de basoreliefuri. Găurile de pe o parte a zidului Angkor indică faptul că acestea au fost decorate cu foi de bronz. Acestea au fost extrem de apreciate in antichitate si au fost o tinta pentru hoti. In timpul excavării Khajuraho, Alex Evans, un zidar de piatră şi sculptor, a creat o sculptură în piatră (1,2 m), aceasta a luat aproximativ 60 de zile pentru a fi sculptata.De asemenea Roger Hopkins şi Mark Lehner au efectuat experimente la cariera de calcar care a durat 22 de zile si au fost folosite aproximativ 400 de tone de piatră.Forţa de muncă la cariera, transport, sculpteze şi instala acest gresie de mult trebuie să ruleze în mii inclusiv mulţi artizani cu înaltă calificare.Talentul necesar pentru a sculpta aceste statuete a fost dezvoltat de sute de ani mai devreme, după cum o demonstrează unele artefacte a constatat că au fost datată în secolul al şaptelea, înainte de khmer a ajuns la putere.

Angkor Wat astăzi

O echipă arheologică din India a restaurat templul între anii 1986 şi 1992. Începând cu anii 1990, Angkor Wat a continuat efortul de conservare şi s-a observat o creştere semnificativă în turism. Templul este o parte a World Heritage Site Angkor, înfiinţată în anul 1992, care a oferit unele fonduri şi a încurajat guvernul cambodgian să protejeze situl. GACP lucrează la un proiect pentru a proteja basoreliefurile care decorează templu din prejudiciu. Studiul organizaţiei a constatat că aproximativ 20% din basoreliefuri au fost în stare foarte proastă, în principal din cauza eroziunii naturale şi deteriorării piatrei, şi de asemenea, ca urmare a eforturilor restaurarii. Alte lucrări implică repararea de secţiuni şi prevenirea colapsului în continuare: faţada de vest de la nivelul superior, de exemplu, a fost susţinută de schele în 2002,în timp ce o echipă japoneză a restaurat o parte a bibliotecii de nord a incintei exterioare,în anul 2005.

Angkor Wat a devenit o destinaţie turistică majoră.În 2004 şi 2005, cifrele guvernului sugerează că, respectiv, 561 de mii şi 677 de mii de vizitatori străini au sosit în provincia Siem Reap, aproximativ 50% din totalul turiştilor străini veniţi în Cambodgia. Afluxul de turişti a cauzat până acum pagube relativ mici,altele decât graffiti; frânghii şi trepte de lemn au fost introduse pentru a proteja basoreliefurile şi podelele. Turismul de asemena a furnizat, şi unele fonduri suplimentare pentru întreţinere,începând cu anul 2000 aproximativ 28% din veniturile de pe bilete au folosite pentru întregul sit Angkor, cu toate că,majoritatea lucrului este efectuată de echipe străine,sponsorizate de guvern, mai degrabă decât de către autorităţile cambodgiene.

Miniatura

Vedere aeriana