Aristotel

-384
Moartea lui Aristotel

Dacă există un nume de reţinut în istoria ştiinţei greceşti, atunci cu siguranta ca acesta este Aristotel. Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice. Deşi Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia şi a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranţă afirma că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.

Platon şi Aristotel (pictura Raphael)

Ca şi magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca şi autorul o istorie interesantă. Ele au fost redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în perioada Renaşterii, deci unele dintre ele pot rămîne necunoscute şi pînă în prezent. După moartea lui Teofast, urmaşul lui Aristotel la conducerea şcolii, lucrările marelui filosof sînt duse în Asia Mică, unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sînt aduse la Roma şi ajung mai târziu pînă la Andronicus din Rodos. Vastul sistem filosofic şi ştiinţific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) şi profunzime, a stat la baza gândirii medievale creştine şi islamice şi a fost axul culturii Occidentului până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes Laertios menţiona 145), s-au păstrat 47.

Aristotle painting by Rembrandt

Opera sa cuprinde:

Discursuri cu caracter retoric

Elogiul lui Platon

Elogiu către Alexandru

Elegia pentru Eudemos

Dialoguri în genul celor platonice

Despre filosofie

Despre justiţie

Despre poeţi - păstrate fragmentar

Tratate de erudiţie

Constituţia atenienilor

Istoria animalelor (Historia Animalium)

Despre cer (De caelo)

Lucrările lui Aristotel sunt împărţite în cinci categorii şi formează Corpus Aristotelicum

Aristotle de Francesco Hayez

Scrieri de logică

http://en.wikipedia.org/wiki/OrganonOrganon – scrierile de logică (titlul "Organon" nu îi aparţine lui Aristotel)

Categorii (Categoriae)

Despre interpretare (De Interpretatione)

Analitica Primă (Analytica Priora)

Analitica Secundă (Analytica Posteriora)

Topica (Topica)

Respingerile Sofistice (De Sophisticis Elenchis)

Scrieri despre ştiinţă

(184a) Fizica (Physica)

(268a) Despre cer (De Caelo)

(314a) Despre generare şi corupere (De Generatione et Corruptione)

(338a) Meteorologicele

(391a) Despre Univers (De Mundo) *

(402a) Despre suflet (De Anima)

(436a) Scurte tratate naturale (Parva Naturalia):

Despre simţuri şi sensibile (De Sensu et Sensibilibus)

Despre memorie şi reamintire (De Memoria et Reminiscentia)

Despre somn şi veghe (De Somno et Vigilia)

Despre vise (De Insomniis) *

Despre divinaţie (De Divinatione per Somnum)

Despre lungimea şi scurtimea vieţii (De Longitudine et Brevitate Vitae)

Despre tinereţe şi bătrâneţe (De Juventute et Senectute)

Despre respiraţie (De Respiratione)

(481a) Despre spirit (De Spiritu) *

(486a) Istoria animalelor sau Descrierea animalelor (Historia Animalium)

(639a) Despre părţile animalelor (De Partibus Animalium)

(698a) Despre mişcarea animalelor (De Motu Animalium)

(704a) Despre deplasarea animalelor (De Incessu Animalium)

(715a) On the Generation of Animals (De Generatione Animalium)

(791a) Despre culori (De Coloribus) *

(800a) Despre lucruri auzite (De audibilibus)*

(805a) Fizionomica (Physiognomonica) *

(815a) Despre plante (De Plantis) *

(830a) Despre minuni auzite (Mirabilibus Auscultationibus) *

(847a) Probleme mecanice (Mechanica) *

(859a) Probleme sau Întrebări (Problemata) *

(968a) Despre liniile indivizibile (De Lineis Insecabilibus) *

(973a) Despre poziţia şi denumirile vânturilor (Ventorum Situ et nominibus) *

(974a) Despre Melissus, Xenophanes şi Gorgias (MXG) *

Scrieri metafizice

(980a) Metafizica (Metaphysica)

Scrieri etice

(1094a) Etica Nicomahică (Ethica Nicomachea)

(1181a) Etica Mare (Magna Moralia) *

(1214a) Etica eudemică (Ethica Eudemia)

(1249a) Despre virtuţi şi vicii (De Virtutibus et Vitiis Libellus) *

(1252a) Politica (Politica)

(1343a) Economicele (Oeconomica)

Scrieri estetice

(1354a) Retorica (Ars Rhetorica)

Retorica lui Alexandru (Rhetorica ad Alexandrum) *

(1447a) Poetica (Ars Poetica)

Scriere în afara Corpus Aristotelicum

Constituţia atenienilor (Athenaion Politeia)

Copii după manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe; gânditorii arabi l-au readus pe Aristotel în Europa în sec. XII – XIII.

Concepte

Filosofia = ştiinţă a cauzelor prime, o cercetare a fiinţei ca fiinţă

Substanţă = Fiinţa în sine, imuabilă (identică cu sine). Acel tip de realitate a cărei existenţă nu este dependentă de altceva (v. Categorii, 2). În acest sens, substanţa poate fi universală, adică substanţă secundă (ca gen, specie, esenţă), respectiv particulară sau substanţă primă (înţeleasă ca individual).

Materia = "Forma în potenţă" sau "potenţialitate pură". Fiinţa în potenţă, în stare nedeterminată (virtualitate).

Forma = fiinţa în act, determină materia (energie)

Primul Motor = cauza mişcării din lume; este mişcătorul nemişcat, Act pur, imaterial, gândire pură (divinitatea supremă)

Omul = este un compus din materie şi formă. Corpul nu este materie decât într-un sens metaforic deoarece, ca substanţă primă, şi corpul trebuie înţeles tot ca un compus formă-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca şi corp este act al corpului, adică formă în act. De asemenea, sufletul individual este la rândul său un compus care are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanţă având ca formă sufletul intelectiv.

= fiinţă morală, capabilă de acţiuni în vederea binelui

= fiinţă socială "zoon politikon" (vieţuitoare socială), tinde în mod natural să trăiască în stat şi foloseşte statul drept mijloc pentru dobândirea autarhiei, adică a condiţiei necesare practicării virtuţii dianoetice.

= caută frumosul, arta fiind o imitaţie a realităţii cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor)

Statul = anterior familiei şi individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine determinate

Statul = scopul său este fericirea, dobândită ca stare ce însoţeşte practicarea virtuţilor; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera în tiranie). Alte forme de guvernământ sunt aristocraţia (poate degenera în oligarhie), republica (poate degenera în demagogie – guvernarea celor inculţi)

Ştiinţele = sunt:

Teoretice (matematică, fizică, metafizică)

Practice (etică, politică, economie)

Poetice (arte tehnice, retorica, poetica)

Adevărul = corespondenţa conceptelor cu realitatea

Logica = introducere şi pregătire a tuturor ştiinţelor, analiză a legilor gândirii (care sunt şi legi ale realităţii)

Categoriile = modalităţile de exprimare a fiinţei: Substanţa, Cantitatea, Calitatea, Relaţia, Locul, Timpul, Poziţia, Averea, Pasiunea, Acţiunea. Substanţa semnifică faptul de a fi (fiinţa nedeterminată), în timp ce restul de nouă categorii exprimă determinaţii ale substanţei. Substnţa este o realitate care nu are nevoie de altceva ca să existe, în timp ce categoriie desemnează realităţi a căror existenţă depinde de substanţă ("nu pot fi în afara unui substrat" - v. Categorii, cap. 2).

Silogismul = procedeul dialectic de gândire care ne duce necesar la adevăr.

Aristotle, painting by Justus of Ghent and Pedro Berruguete

Citate

Inteligenţa este aroganţă educată.

Nu există geniu fără un dram de nebunie.

Omul înţelept nu spune tot ce gândeşte, dar ce spune, gândeşte.

Rădăcinile educaţiei sunt amare, dar fructele sunt dulci.

Demnitatea constă nu din a poseda onoruri, ci din conştiinţa că le merităm.

Cel ce nu poate trăi în societate, sau care nu are nevoie de nimic, pentru că îşi satisface singur toate trebuinţele, nu face parte din stat: el este o fiară sau un zeu.

Cei care educă copiii bine ar trebui să fie onoraţi mai mult decât cei care îi fac; pentru că dacă ultimii le dau doar viaţă, primii le dau arta de a vieţui bine.