Baile Herculane

Băile Herculane (în germană Herkulesbad, în maghiară Herkulesfürdő) este un oraş în judeţul Caraş-Severin, Banat, România. Are o populaţie de 6.019 locuitori.Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul ţării de Bucureşti — DN 6 (E70) şi calea ferată internaţională Bucureşti — Timişoara — Moraviţa, este accesibilă şi pe calea fluvială a Dunării, fie dinspre est: Sulina — Galaţi — Drobeta Turnu-Severin — Orşova, fie dinspre vest: Viena — Budapesta — Belgrad — Orşova. Aeroporturile cele mai apropiate se află la Caransebeş şi Timişoara (aeroport internaţional).

Staţiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m, la 8 km distanţa de graniţa cu judeţul Mehedinţi şi doar 25 de km de frontiera cu Serbia.

Staţiune milenară menţionată sub denumirea „Ad aquas Herculis sacras ad Mediam”.

Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influenţe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale şi hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziţii chimice:

sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;

clorurate, sodice, calcice;

oligominerale.

Posibilităţi de tratament: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase şi sărate,în vane şi bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalaţii de hidrotermoterapie (şi saună), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din staţiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peştera Hoţilor(Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, şi altele.

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele staţiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele staţiunii de care este legat si numele societăţii noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus şi al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii şi al echilibrului între forţa fizică şi cea spirituală.

Cea mai veche statiune balneara din Romania. Intr-un defileu ingust sapat de apa Cernei, tasnesc izvoarele de pe pantele Domogledului Mare. De o puritate excpetionala, aceste ape bogate in sodiu si magneziu nu puteau sa nu atraga romanii; astfel se face ca „Ad Herculi Sacras” plasat sub protectia lui Hercule, este atestat chiar in 153 i.H. Orasul traverseaza perioada sa de glorie in secolul XIX, cand aristocratia austro-ungara venea aici pentru apele sale, in frunte cu imparatul Franz Iosef si imparateasa Sissi..

Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente şi statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap şi Hygieia. Atestarea documentară a staţiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor şi divinităţilor apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimişi ca delegaţi romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămaţi, au ridicat acest prinos de recunoştinţă”. În perioada civilizaţiei romane, staţiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracţie pentru aristrocaţia Romei antice. Impresionaţi de excepţionala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiţi în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă şi contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucţia şi modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănăţeni construind aici majoritatea edificiilor din staţiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcţie a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleaşi condiţii cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. După retragerea administraţiei şi armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, sub presiunea populaţiilor migratoare, băile au decăzut mult comparativ cu perioada de strălucirile din vremea romană.

În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădeşte băile şi menţionează existenţa termelor lui Hercules, Higeea şi Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman şi acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Staţiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I şi împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef şi împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezenţă distinctă şi încântătoare. În staţiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecţii au început să fie constituite începând cu anul 1922.

Existenţa neîntreruptă de două milenii a staţiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, fiind socotite un „dar al zeilor” dar şi de pitoreasca aşezare a staţiunii într-o vale adăpostită de munţi, de o frumuseţe aparte.

1927

Photo