Béla Bartók

1881: Béla Viktor János Bartók, compozitor, pianist şi folclorist, unul dintre marii creatori ai muzicii moderne (d. 1945)

'Portrait of Béla Bartok', Robert Bereny (1913)

Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Nagyszentmiklós, azi: Sânnicolau Mare, d. 26 septembrie 1945, New York) a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.

Béla Bartók la pian
Dansuri populare româneşti - 1. Jocul cu Bata, 2. Braul, 3. Pe loc, 4.Buciumeana, 5. Poarga Romaneasca,

Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg(azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă "Columbia University" și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.

În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul sinfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.

Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca"Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.

Selecție a celor mai importante opere

În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în intregime operelor lui Bela Bartok, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartok însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist in propria Rapsodie pentru pian si orchestră - lucrare de debut - dar stârneste interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.

"Allegro barbaro" pentru pian (1911)

"Dansuri populare românești" pentru pian (1915, prelucrate mai târziu pentru orchestră)

Opera "Castelul lui Barbă Albastră" (1911)

"Prințul cioplit din lemn", piesă de balet (1914-1916)

"Mandarinul Miraculos", balet (1919)

6 Cvartete pentru instrumente de coarde (1908, 1915-1917, 1927, 1928, 1934 și 1939)

Trei concerte pentru pian și orchestră (1926, 1931 și 1945)

Muzică pentru instrumente de coarde, percuție și celestă (1937)

Concert pentru orchestră (1943)

Concert pentru vioară și orchestră (1943) - executat în primă audiție de Yehudi Menuhin

Muzică pentru două piane și instrumente de percuție (1937)

Concert pentru violă și orchestră (1945), definitivat de Tibor Serly.