Geniul

Geniul este cea mai înaltă treaptă spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate.

"Genius" - un cuvânt latin (geniu)  înseamnă cel mai înalt grad de talent şi versatilitate. Geniile  ar trebui admirate, dar de regulă, ele nu sunt acceptate de ceilalti si  uneori provoaca chiar ură şi invidie, astfel încât,  fiecare  Mozart are cel putin un Salieri.

Se crede că o persoană talentata  a primit puterea de la Dumnezeu.

Ce este geniu: un om normal sau un pacient?

Oamenii de stiinta sustin ca un procent mai mare de persoane creative, fie ele poeti, pictori ori muzicieni, au fost afectate de tulburarea bipolara, comparativ cu populatia generala. Unele dintre cele mai mari minti creative, precum scriitorii Mary Shelley, Virginia Woolf si Ernest Hemingway, compozitorii Irving Berlin si Sergey Rachmaninoff ori pictorii Paul Gauguin si Jackson Pollock au suferit de aceasta boala, potrivit Discovery, care face un top al geniilor nebune. 

Compozitorul german Schumann a suferit crize de nebunie. El a inceput sa vorbeasca pe note muzicale. In 1853, sufera un atac de nervi, cazand prada unor tulburari psihice grave. La 4 martie 1854 este internat la Endenich, la un sanatoriu de boli mintale, unde ramane pana in 1856, cand moare. “Prizonier în azilul de bolnavi – Robert Schumann” se numeşte cartea renumitului psihiatru, Prof. Dr. Dr. Uwe Henrik Peters (n. 1930, psiholog şi neurolog la Universitatea din Köln) apărută în ianuarie 2010 la editura ANA Publishers - Köln, unde demonstreză amănunţit pe parcursul a 626 de pagini că Schumann “nu a fost deloc nebun”. Sufletul omenesc şi limitele lui, amploarea atinsă în experienţa internă a lui Schumann sunt căutate şi descoperite de rafinatul psiholog Uwe H. Peters. “Profesorul Peters descrie ultimele luni şi zile a compozitorului cu un fler de criminalitate, de minciuni şi intrigi în acelaşi timp. La sfârşitul cărţii se înţelege că Robert Schumann nu a fost dement şi nu avea nici halucinaţii ci era alcoolic, numai că din azilul de bolnavi din Bonn ştia că nu are nici o şansă să mai iasă deoarece atât Clara cât şi prietenii pentru el să-l readucă la viaţa normală, ci e ingnorat şi dat uitări. De aceea în ultimele zile refuză să mai mănânce, iar fiind foarte slăbit, după o infecţie la plămâni moare la 29 iulie 1856!”

O altă carte cu caracter psihologic se desprinde din cercetările profesorului Peters: “Robert Schumann – 13 zile până la sfârşit în Endenich” (2010) care cuprinde descrierea ultimilor 13 zile împreună cu Clara până la decizia compozitorului (după cum menţionează Schumann în jurnalul său) în azilul de bolnavi. 

Linnaeus, naturalist suedez, la 60 de ani a cazut intr-o stare paralitica şi lipsită de sens.

Linnaeus - ultimii sai ani au fost tulburati de boală. El a suferit de o boala numita febra Uppsala în 1764, dar a supravieţuit.  In 1774 el a avut un accident vascular cerebral care l-a  paralizat partial.  El a suferit al doilea  accident vascular cerebral  în 1776, accident ce l-a lasat lipsit de memorie, în timp ce încă avea posibilitatea de a admira propriile scrierile,  el nu se putea recunoaşte ca autorul lor. 

În decembrie 1777, el a avut un alt accident vascular cerebral  şi în cele din urmă acesta a dus la moartea sa, in 10 ianuarie 1778 în Hammarby.

Scriitorul englez Garrington isi imagina că gândurile zburau din gura lui sub forma de albine şi păsări, şi ridica mătura lui pentru a le dispersa.

Filozoful italian Cardano isi imagina că este spionat de toate guvernele.

Mozart  suferea de iluzii de persecutie. Credea de asemenea că italienii l-au otravit.

Ludwig van Beethoven 

Pasiunea sa si compozitiile geniale au condus muzica instrumentala la un alt nivel. Insa, faimosul compozitor a avut o viata foarte grea. Unul dintre cele mai tragice aspecte din viata sa a fost surzenia, care a inceput sa se manifeste treptat intre virstele de 30 si 49 de ani. In mod remarcabil, Beethoven a fost capabil sa compuna unele dintre cele mai apreciate opere ale sale dupa ce si-a pierdut auzul. Zbuciumul interior prin care a trecut compozitorul german a fost surprins in scrisorile adresate fratilor sai, in care discuta chiar de dorinta de a se sinucide. 

Multe dintre genii au abuzat de alcool.

Van Gogh si-a tăiat urechea stângă şi a pictat un autoportret în această formă, şi la 37 de ani s-a sinucis. După moartea sa, medicii au  publicat mai mult de 150 de diagnostice medicale.

Printre alte boli grave, medicii l-au gasit cu epilepsie, cu tumoare pe creier, o psihoză maniaco-depresivă, schizofrenie, deficit de magneziu, şi chiar otrăvire digitalica ...

Schopenhauer scria: Geniul nu este doar greu de suportat în viaţă, dar este si imoral si crud, este si dificil pentru el de a avea prieteni.  În acelaşi timp, Schopenhauer a bătut  o femeie  şi a fost în instanţă să îi plătească o pensie pe viaţă. 

Oamenii genial, sunt la fel ca  nebunii, putem spune că acestia rămân singuri toata viata , reci, indiferenti la responsabilităţile  de familie.

Heine a scris despre el însuşi: stimularea mea mentală este mai mult  rezultatul unei boli mai degrabă decât geniu.   Şi a încheiat reflecţiile asupra geniului si nebuniei, cu cuvintele: creativitatea - o boală a sufletului, la fel cum perla este o boala de moluscă. "

Alchimistul secolului al XVII lea Johann Dippel 

a devenit celebru ca inventator al substantei Prussian Blue, prima vopsea chimica sintetica. Dar poate si mai cunoscut a fost datorita cercetarilor sale neintrerupte in cautarea elixirului nemuririi. 

Thomas Edison credea ca oamenii dorm prea mult si ca, in consecinta, 

sunt neproductivi. Astfel, el se mandrea cu faptul ca nu are nevoie de somn pentru a fi exceptional. La fel spunea si despre mancat si petrecerea timpului cu familia, pe care le inlocuia cu munca, si muncea ore in sir fara oprire! 

Edison avea si un obicei ciudat de a-si angaja asistenti. El ii invita la masa, si daca oamenii isi asezonau supa inainte sa o guste nu erau angajati.

Ca si DaVinci, 

Tesla era si el vegetarian si nu ii placea sa doarma. El isi incepea munca dis-de-dimineata si continua aproape fara pauze pana in dimineata zilei urmatoare. Inventatorul si inginerul Tesla manifesta aversiune si spre perle (cerceii cu perle ii provocau repulsie), spre femeile supraponderale, unele haine si parul uman. 

Iubea numerele divizibile cu 3, astfel ca statea doar in camere de hotel al caror numar respecta acest principiu. Era celibatar si se mandrea cu aceasta, spunand ca il ajuta sa se concentreze la munca, preferand in schimb compania porumbeilor. Avea un porumbel preferat, care venea in fiecare zi in camera sa de hotel, iar cand pasarea a murit, se spune ca Tesla ar fi afirmat ca odata cu ea a murit si capacitatea lui de munca. 

Geniile au aspect neobişnuit  şi excentricităţi.

De exemplu, Schiller era capabil să scrie doar atunci când la biroul lui se aflau mere putrede.

Haydn nu a funcţionat fără un inel cu un diamant.

Friedrich Nietzsche 

Nietzsche a fost in repetate randuri internat in ospicii, ca pana la urma sa ramana definitiv, ca incurabil, in stabilimentul profesorului Binswanger din Jena.

 Dupa Lichtenberger, brusc si fara tranzitie, a fost cuprins nebunie. 

A fost fulgerat pe neasteptate, la Turin, pe 1 ianuarie 1889. Se asteapta inca din partea unor psihiatri ca sa descifreze operele sale Profet al supraomului, Intoarcerea eterna, dar, indeosebi, lucrarea sa capitala Asa grait-a Zarathustra aparuta in 1883-1886.

Hitler a avut o adevarata pasiunea pentru Nietzsche ca filosof. 

Pentru a lucra cu succes la un roman,  Zola însuşi s-a legat de un scaun.

Musset si-a scris poemele la lumina lumânărilor,  singur la o masă unde se aflau două locuri libere pentru femeile lui dragi imaginare.

Henri Matisse  a suferit de depresie, insomnie, uneori plîngea în somn sau se

trezea urland ca un animal. El  a învăţat să cânte la vioară pentru a-şi câştiga existenţa ca muzicant de stradă, daca-si va pierde vreodata vederea. Medicii în zadar au incercat să-l convingă că el nu avea nimic de ce să se teamă, el a avut niciodata, nici o boala de ochi.

Matisse inainte de a începe desenul, simtea o dorinţă puternică de a strangula pe cineva!

Flaubert, în timp ce lucra, plângea şi radea şi apoi  mergea repede în jurul biroului  scandând cu voce tare cuvântul respectiv.

Balzac a scris romanele sale, stând cu picioarele goale pe podeaua de piatră rece. 

Rousseau, statea cu picioarele în soare si cu capul descoperit.

Schiller, cand lucra la compozitiile sale, ţinea mereu picioarele in apa rece. 

Edgar Allan Poe  putea sa stea ore in sir la birou şi în tăcere  se uita la o coala de hârtie goală.

Aproximativ la fel ca şi Maeterlinck. În fiecare dimineaţă, şedea in fata biroului lui timp de trei ore, chiar dacă nu-i venea nimic in minte.

George Sand a scris zilnic  11 ore, iar în cazul în care romanul se încheie la ora 10.30,  începea imediat unul nou, pentru a lucra restul de jumătate de oră.

Schubert a trăit doar 31 de ani. Inainte de a publica ceva, trebuia să se joace ... pe pieptene.

Dumas (tatăl) a scris numai în foi speciale cu pătratele. În cazul în care nu avea foi speciale, el oprea lucrările.

Anatole France, scria pe tot ce i-a venit la mana: scrisori vechi, plicuri, invitaţii, chiar şi  pe cărţi de vizită.

Uitarea

Desigur, geniul, explica ca se concentreaza pe munca si atunci totul înceteaza să mai existe.

Diderot uita zilele, lunile, anii, chiar  şi numele celor dragi.

Newton a suferit numeroase tendinte psihotice si schimbari bruste de dispozitie, inclusiv perioade de entuziasm salbatic.

Marele Newton a primit  vizitatori si s-a dus dupa  vin. Oaspeţii au aşteptat, iar proprietarul nu s-a mai întors. S-a dovedit ca acesta a intrat în camera de lucru, atât de adânc în gândire asupra muncii sale viitoare, incat a uitat de prietenii lui.

"Un alt fizician celebru Einstein, s-a întâlnit cu prietenul său, şi preocupat, el i-a spus: veniţi la mine în seara,  dumneavoastra şi profesorul Stimson. Prietenul lui, i-a spus nedumerit: Dar sunt Stimson! Einstein a răspuns: Nu conteaza, veniti "!

Einstein era pregatit să se gândească la aceeaşi problemă multe ore pe zi, timp de mai multe luni până reuşea ce îşi propusese. El este cel care a făcut afirmaţia “oamenii îşi folosesc doar 10% din creier.

Daca vrei să gândeşti ca Einstein, trebuie să îţi lucrezi creierul la fel cum un atlet olimpic îşi lucrează corpul—multe ore pe zi, în fiecare zi.

Da Vinci dormea 2 ore pe zi. Pentru a folosi acest tip de somn, numit şi “ somnul polifazic” , trebuie să te acomodezi cu un program strict, cu serii de 20-30 de minute de somn la fiecare 4 ore pe parcursul a 24 de ore.

Principalul avantaj al programului de somn al lui Da Vinci include mai mult timp liber, vise mai vii şi un control strict asupra corpului tău. 

Charles Dickens scria şi dormea cu faţa spre nord, aliniindu-se cu polii pământului. El făcea acest lucru deoarece credea că aşa işi va putea îmbunătăţi creativitatea. Dacă dormea în alte locuri, el rearanja patul, de aceea avea întotdeauna cu el o busola. 

Experimentează somnul cu capul către nord şi vezi în ce măsură această abordare îţi dă mai multă energie creativă.

Edison folosea “power napping” (somnul de scurtă durată) ca să îi dea creierului său fenomenal o “pauză” de la efortul mental.

Pentru a-şi stimula creativitatea, el dormea în fotoliu cu mâna proptită pe cot în timp ce ţinea strâns în mână o legatură de bile. 

Astfel, el “delega” subconştientului său anumite probleme la care lucra. În momentul în care se scufundă într-un somn profund scăpa legătura de bile pe jos, iar zgomotul îl trezea. Când se trezea scria orice avea în minte, de obicei soluţia la problemă. 

Yoshiro Nakamatsu, inventatorul japonez, este unul dintre cei mai mari genii ai istoriei umane. El are peste 3000 de invenţii patentate şi a caştigat un premiu Nobel.

Îi place foarte mult să inventeze sub apa , având cu el o tablă de scris din plexiglas rezistenta la apă. Numeşte acesta tehnică “înot creativ” şi spune că “oxigenul este duşmanul creierului”. 

Chiar dacă înotul creativ nu îţi este la îndemână, gândeşte-te cum ai putea să creezi în medii mai puţin convenţionale şi ce efect ar avea această schimbare asupra modului în care găseşti soluţii la probleme.

Cervantes trebuia să stea în apă rece pana la genunchi înainte de a intra într-o stare creativă. 

Despre această “tehnică” se vorbeşte mult în sens metaforic, dar nu este prea des pusă în practică.

Pentru perioadele în care ai nevoie de concentrare intelectuală maximă, scurte reprize de băi reci la picioare ar putea fi de ajutor.

Hemingway obişnuia să scrie texte de câte 500 de cuvinte în fiecare zi. Această tehnică îi permitea să treacă peste “blocajul scriitorului” şi îi menţinea abilitatea de scriitor la cote foarte înalte. 

Principiul este similar cu antrenamentele sportivilor. Repetiţia este mama măiestriei.

Ai putea să aplici acest principiu atât la scris cât şi în alte arii ale vieţii tale în care îţi doreşti să atingi excelenţa. Pur şi simplu, te antrenezi în fiecare zi pe subiectul ales. 

Thomas Wolfe obişnuia să scrie stând în picioare. Acest mod de a implica corpul în procesul creativ poate fi foarte util şi pentru tine. 

Orele lungi de lucru la calculator ar putea fi alternate cu sesiuni mai scurte de lucru stând în picioare. În acest fel poţi elimina tensiunile din coloana vertebrală şi îţi poţi îmbunătăţi respiraţia.

Goethe tinea un mar putrezit pe birou?

Poate era o halucinaţie a autorului, dar el chiar credea că un măr putrezit pe biroul său îi va îmbunătăţi tehnica scrisului. 

Dincolo de ciudăţenia cu mărul, gândeşte-te care sunt stimulii externi care îţi pot îmbunătăţi atenţia şi creativitatea atunci când înveţi sau scrii. Activitatea creierului poate fi stimulată de astfel de “ancore” externe. De exemplu, mirosul cafelei, sau vederea unei plante ori a unui peisaj.