Légion Étrangère

Chant Légion Étrangère - Adieu vieille Europe

9 matie - 1831 - În Algeria a fost creată Legiunea străină. În 1962, după ce Algeria şi-a căpătat independenţa, sediul legiunii a fost transferat la Paris;

Prin crearea Legiunii Straine Franceze la 9 martie 1831, regele francez Louis Philippe nu a facut altceva decat sa preia o formula de structura militara care a functionat excellent pe timpul regimului anterior precum sin sanul marii Armate a lui Napoleon : aceea a acceptarii cetatenilor straini in randurile Armatei Franceze. Noutatea insa instituita de regele Louis Philippe a fost aceea de a regrupa acesti straini in sanul unei singure unitati si nu de a crea regimente par nationalitati ca in structura anterioara.
Constituita pe acest principiu, Legiunea Straina nou creata isi demonstreaza rapid forta si eficacitatea, ridicandu-se astfel la inaltimea faimei celor 400 de regimente straine care inaintea ei au luptat pentru Franta. Demonstrandu-si rapid eficacitatea, Legiunea Straina nu a incetat de a fi trimisa in toate teatrele de operatii din Europa sau pe alte continente, pe timpul tuturor guvernarilor, oriunde in lume Franta a decis sa se angajeze cu trupe militare.

In 1831 incepea cucerirea Algeriei iar trupele franceze implicate in acest razboi aveau urgenta nevoie de intariri. In aceasta idee a fost creata pentru inceput Legiunea Straina, pentru a putea furniza rapid intaririle de care Armata Franceza avea nevoie in Algeria . legiunea ia nastere rapid, inroleaza in randurile ei fosti soldati de cariera de pe timpul razboaielor imperiale si de asemenea revolutionarii din toate tarile europene care isi gasisera in acea vreme refugiul in Franta.

.

.
Pentru a facilita angajarea cetatenilor straini veniti ilegal sau refugiati in Franta si care nu aveau documente de identitate, legea franceza autorizeaza imediat inrolarea in Legiunea Straina pe baza unei simple declaratii de identitate. Aceasta dispozitie legislativa foarte utila, permitea de fapt celui ce se angaja in randurile ei de a-si uita sau sterge efectiv trecutul si a incepe o noua viata sub stindardul Legiunii.

O mare parte din legenda creata in jurul Legiunii Straine sau misterul de care este inconjurat un legionar vine tocmai din pricina acestei « a doua sansa » pe care Legiunea a oferit-o si o ofera inca celui ce accepta sa o serveasca si accepta deasemenea regulile ei.
Legea din 9 martie 1931 si decretul sau de aplicare continea asadar doua principii esentiale care si in ziua de azi formeaza o particularitate a Legiunii Straine : serviciul a titlu de strain si posibilitatea de a servi sub identitate declarata .

.

Razboiul din Algeria 1831



Primii legionari debarca in Algeria in august 1831 si primesc botezul focului in 27 aprilie 1832. Dupa aceasta prima batalie, lupta dupa lupta isi castiga renumele de soldati neinfricati si rezistenti. In acelasi timp, pe masura ce armata franceza avanseaza, luptand cu arma dar si construind drumuri, asezari cu tarnacopul, legionarii isi impun un stil aparte : acela de soldat constructor. Lucrarea de arta cea mai importanta pentru aceasta perioada a fost constructia unui oras, Sidi-bel-Abes, ce devine apoi centrul sau capitala Legiunii Straine.

Legiunea e cedata Spaniei

La 29 iunie 1835, la doar patru ani de la infiintarea ei, Legiunea Straina este cedata guvernului spaniol pentru a sustine regina Isabelle a 2-a in lupta ei imptriva rebeliunii carliste. Din cei 4000 de legionari plecati in Spania, doar 500 de supravietuitori se mai reintorc in Franta, in anul 1838, dupa trei ani de razboi. Pe timpul acestei campanii, va fi pus in aplicare un principiu ce ramane in vigoare pana astazi , si anume acela al amestecului intre nationalitati pana la cea mai mica structura, ca de exemplu binomul. Foarte putin satisfacut de sistemul de creare si organizare a batalioanelor pe nationalitati, generalul Bernelle va amesteca legionarii in unitati, indiferent de nationalitatea lor, impozand in acelasi timp limba franceza ca limba obligatorie de comandament. Dupa acest moment si pana in ziua de azi, Legiunea Straina ramane exemplu de coeziune, exemplu pe care niciodata nu l-a dezmintit.

Creearea unei noi Legiuni

Absenta legionarilor cazuti pe timpul razboiului din 1835 se face din ce in ce mai simtita in Algeria. La 16 decembrie 1835, la mai putin de 6 luni dupa ce primele contigente ale Legiunii au debarcat in Algeria, Louise Philippe decide crearea unei noi Legiuni Straine in Franta. Efectivele acesteia se maresc substantial in 1841 si astfel Legiunea se scindeaza in 2 regimente. Noua Legiune astfel formata calca glorios pe urmele celei dintai, aruncata si decimata in razboiul franco-algerian. Bataliile de laCONSTANTINE (1837), DJIDJELLI(1839), MILIANA(1840), ZAATCHA(1849), ISCHERIDEN(1857) marcheaza etape glorioase ale unui parcurs care aduce Legiunii renumele de o armata solida, rustica, rezistenta, o armata pe care se poate conta in toate circumstantele.

Legiunea sursă se inspiraţie

Existenţa Legiunii Străine a atras şi o viziune romantică asupra bărbatului care renunţă la tot pentru a începe o viaţă nouă şi misterioasă, dar şi percepţia că Legiunea este plină de ticăloşi sau de proscrişi. Aceste lucruri au fost sursş de inspiraţie în literatură, cinematografie şi muzică.
Marie Dubas a compus un cântec în 1936, melodie care acum este identificată cu Edith Piaf. Numit 'Legionarul meu'(Mon Legionnaire), cântecul vorbeşte despre dorul unei femei după un legionar cu care a avut o aventură şi care refuza să îi spună numele. Un alt cântec de-al lui Edith Piaf, 'Drapelul Legiunii' (Le Fanion de la Légion), descrie apărarea eroică a Legiunii în faţa triburilor Saharan. Versurile au fost scrise de Raymond Asso, un fost legionar, iubit al lui Piaf la sfârşitul anilor '30. Legiunea a 'revendicat' o altă melodie faimoasă interpretată de Edith Piaf, 'Non, je ne regrette rien', în timpul anilor 1950, când membrii ai Legiunii au fost acuzaţi de atrocităţi şi de implicarea într-o lovitură de stat eşuată în timpul războiului din Algeria. 'ziarul Sibianul