Moartea Reginei Maria, născuta Victoria Mary de Teck

1953

Moartea Reginei Maria, născuta Victoria Mary de Teck

Mary de Teck (Victoria Maria Augusta Louise Olga Paulinilor Claudine Agnes; 26 Mai 1867 – 24 Martie 1953) a fost regină a Regatului Unit şi împărăteasă a Indiei, ca soţie a regelui-împărat George al V lea. Prin naştere, ea a fost o prinţesă de Teck, în Regatul Württemberg, cu Alteţa Serene . Pentru familia ei, ea a fost informala, cunoscută sub numele de luna Mai, după naşterea ei luni. Tatăl ei, care a fost de origine german, s-a căsătorit în familia regală britanică, şi "Mai" a fost născută şi crescută în Regatul Unit. La vârsta de 24 ea a fost logodită cu prinţulAlbert Victor, Duce de Clarence şi Avondale, moştenitorul tronului britanic, dar şase săptămâni după anunţul de angajare acesta a murit pe neaşteptate de pneumonie. În anul următor ea s-a logodit cu fratele lui Albert Victor, George. Înainte de aderarea soţului ei, ea a fost succesiv Ducesa de York, Ducesă de Cornwall şi Prinţesa de Wales. Ca şi consoarta sa regină din 1910, ea l-a sprijinit pe soţul ei în primul război mondial când era bolnav şi au avut loc schimbări politice majore care au decurs din urma războiului prin creşterea socialismului şi naţionalismului. După moartea lui George în 1936, fiul ei mai mare Edward a devenit rege-împărat, dar, spre disperarea ei a abdicat în acelaşi an, în scopul de a se căsători cu o femeie de două ori divorţată. Ea l-a sprijinit pe cel de-al doilea fiu, Albert, care a reuşit să ajungă pe tron ca George al VI lea, până la moartea sa în 1952. Ea a murit în anul următor, la începutul domniei nepoatei ei, Elizabeth II. Pe scurt, au existat trei regine în ţară: Maria, fiica-în-lege, Regina ElisabetaRegina Mamă, şi Elisabeta a II a. Regina Maria a fost cunoscută pentru tonul familiei regale britanice, ca un model de formalitate regală şi proprietară, în special în timpul unor ocazii de stat. Remarcată pentru superbele sale bijuterii purtate la evenimente oficiale, ea a lăsat o colecţie de bijuterii considerat acum de nepretuit.

Prinţesa Mary Victoria de Teck s-a născut la 26 mai1867, la Palatul Kensington din Londra. Tatăl ei a fost prinţul Francis, Duce de Teck, fiul lui Alexander, Duce de Württemberg. Mama ei a fost Mary Adelaide de Cambridge, al treilea copil al prinţului Adolphus, Duce de Cambridge şi a prinţesei Augusta de Hesse-Kassel. A fost botezată la Capela Regală a Palatului Kensington la 27 iulie 1867 de Charles Thomas Longley, Arhiepiscop de Canterbury iar cei trei naşi au fost: Regina Victoria, Prinţul de Wales (viitorul rege Eduard al VII-lea) şi Ducesa de Cambridge.

Deşi mama ei era nepoată a regelui George al III-lea May era doar un membru minor al familiei regale britanice. Tatăl ei, ducele de Teck, nu a avut nici moştenire sau avere, şi pentru că părinţii săi făcuseră o căsătorie morganatică, nu avea nici un titlu regal.Ducesa de Teck primea 4000 £ pe an de la mama ei, Ducesa de Cambridge.Totuşi, familia avea multe datorii şi a trăit în străinătate din 1883, cu scopul de a economisi. Au călătorit în întreaga Europă, vizitându-şi diferite rude. S-au stabilit pentru o vreme la Florenţa, Italia, unde May a vizitat galerii de artă, biserici şi muzee.

În 1885, familia s-a întors la Londra, şi şi-au stabilit reşedinţa la White Lodge, în Richmond Park. May era apropiată de mama sa şi i-a fost secretară ajutând-o să organizeze evenimente sociale şi petreceri. De asemenea, era apropiată de mătuşa sa Marea Ducesă de Mecklenburg-Strelitz şi îi scria în fiecare săptămână. În timpul Primului Război Mondial, Prinţesa Moştenitoare a Suediei a ajutat ca scrisorile lui May să ajungă la mătuşa sa, care trăia în teritoriu inamic, în Germania, până la moartea acesteia în 1916.

În decembrie 1891, May s-a logodit cu vărul ei de gradul doi, Prinţul Albert Victor, Duce de Clarence şi Avondale, fiul cel marea al Prinţului de Wales. Alegerea lui May ca mireasă a Ducelui, se datorează reginei Victoria care o plăcea pentru caracterul ei şi simţul datoriei. Şase săptămâni mai târziu, Ducele de Clarence şi Avondale a murit în timpul pandemiei de gripă.

Fratele lui Albert Victor, Prinţul George, Duce de York, acum al doilea în linia succesiunii la tron, s-a apropiat mult de May în timpul doliului iar regina Victoria încă o favoriza pe May în lista de candidate la o căsătorie cu viitorul rege. În mai 1893, George a cerut-o de soţie iar May a acceptat. S-au îndrăgostit unul de celălalt iar mariajul a fost fericit. George îi scria lui May în fiecare zi când erau despărţiţi şi, spre deosebire de tatăl său, nu a avut niciodată o amantă.

Ducesă de York

May s-a căsătorit cu Prinţul George, Duce de York, la6 iulie 1893 la Palatul St. James din Londra.

Tânărul cuplu a locuit la York Cottage de la moşiaSandringham din Norfolk şi în apartamentele de la Palatul St. James. York Cottage era o casă modestă pentru familia regală, însă era locuinţa favorită a lui George, căruia îi plăcea viaţa simplă. Au avut şase copii: Eduard, Albert, Mary, Henry, Georgeşi John.

Ducesa îşi iubea copiii însă i-a dat în grija unei doici aşa cum era obiceiul în familiile de aristocraţi. Prima doică a fost concediată pentru insolenţă şi abuz faţă de copii. A doua, nerăbdătoare să sugereze părinţilor că cei mici o preferă pe ea, le-a spus lui Eduard şi Albert ca ori de câte ori se prezintă în faţa părinţilor să plângă şi să ceară să se întoarcă la ea. Când s-a descoperit, a fost înlocuită de mult mai afectuoasa Mrs. Bill.

Uneori, Ducesa părea o mamă distantă. La început nu a reuşit să observe abuzul primei doici asupra tinerilor prinţi Eduard şi Albert, iar fiul ei cel mic, prinţul John a stat într-o fermă privată din Sandringham în grija Mrs. Bill, poate pentru a-i ascunde de public epilepsia. Totuşi, în ciuda unei imagini publice de mamă austeră, Mary a fost o mamă grijulie în multe privinţe, dezvăluind o parte iubitoare de distracţii frivole alături de copii ei şi învăţându-i istoria şi muzica. Prinţul Eduard îşi descrie cu drag mama în memoriile saleînsă după decesul ei, într-o scrisoare privată către soţia sa exprimă un punct de vedere mai puţin bun.

Ca Duce şi Ducesă de York, George şi May aveau de îndeplinit o mulţime de îndatoriri publice. În 1897, ea a devenit patroană a "London Needlework Guild". La 22 ianuarie 1901, regina Victoria a murit şi socrul lui May, Albert Eduard, a devenit regele Eduard al VIII-lea al Regatului Unit. Timp de opt luni, Ducii de York au făcut un tur al Imperiului Britanic vizitând Gibraltar, Malta, Egipt, Ceylon, Singapore,Australia, Noua Zeelandă, Mauritius, Africa de Sud şi Canada

Mary cu copii mai mari, viitorul rege, George al VI-şi Edward VIII 

Prinţesă de Wales

La 9 noiembrie 1901, la nouă zile după întoarcerea în Regatul Unit, la a 60-a aniversare a regelui, George a fost numit Prinţ de Wales. Familia şi-a mutat reşedinţa din Londra de la Palatul St James la Casa Marlborough. Ca Prinţesă de Wales, May şi-a însoţit soţul în călătorii în Austro-Ungaria şi Württemberg în 1904. Anul următor ea a născut ultimul copil, John. A fost un travaliu dificil şi deşi May şi-a revenit repede, fiul ei nou-născut a avut probleme respiratorii.

Din octombrie 1905 Prinţul şi Prinţesa de Wales au plecat în alt tur de opt luni, de data asta înIndia, iar copiii au rămas din nou în grija bunicilor. Au trecut prin Egipt şi la dus şi la întors iar la întoarcere s-au oprit în Grecia. Turul a fost urmat aproape imedediat de o călătorie în Spaniapentru nunta regelui Alfonso al XIII-lea cu Victoria Eugenie de Battenberg, la care mirele şi mireasa au evitat asasinarea. Şoferul alaiului lor şi peste o duzină de spectatori au fost ucişi de o bombă aruncată de anarhistul Mateo Morales. La o săptămână după întoarcerea în Marea Britanie, May şi George au plecat în Norvegia pentru încoronarea regelui Haakon al VII-lea şi areginei Maud (sora lui George).

Regină

La 6 mai 1910, regele Eduard al VII-lea a murit. Prinţul de Wales a devenit regele George al V-lea iar May a devenit regină. Când soţul ei i-a cerut să renunţe la unul din cele două nume oficiale, Victoria Mary, ea a ales să se numească Mary, preferând să nu ia numele bunicii soţului ei, regina Victoria. Regina Mary a fost încoronată împreună cu regele la 22 iunie 1911 laWestminster Abbey. Spre sfârşitul anului, noul rege şi regina au călătorit în India pentru Delhi Durbar care s-a ţinut la 12 decembrie 1911; au făcut un tur ca împărat şi împărăteasă a Indiei şi au revenit în Marea Britanie în februarie.

La începutul perioadei de domnie, a intrat în conflict curegina mamă Alexandra. Deşi cele două au rămas în termeni amicali, Alexandra a cerut ca la funerariile regelui Eduard să aibă întâietate în faţa noii regine, a părăsit greu Palatul Buckingham şi a păstrat câteva bijuterii regale pe care ar fi trebuit să le dea noii regine.

În timpul Primului Război Mondial, regina Mary a instituit o unitate de austeritate la palat, unde a raţionalizat alimentele şi a vizitat militarii răniţi în spital. După trei ani de război împotrivaGermaniei şi cu sentimentele anti-germane crescute în Marea Britanie, familiei imperiale ruse care fusese înlăturată de la putere de guvernul revoluţionar, i s-a refuzat azilul, în parte, deoarece soţia ţarului era germană.

Ştirile despre abdicarea ţarului au dat un impuls celor din Marea Britanie care doreau să înlocuiască monarhia cu o republica. George a abandonat titlurile germane şi a redenumit Casa Regală din germanul "Saxa-Coburg şi Gotha" în englezescul "Windsor". Şi alţi membri ai familiei regale şi-au anglicizat numele; familia Battenberg a devenit Mountbatten, de exemplu. De asemenea, rudele reginei şi-au abandonat titlurile germane şi au adoptat numele de Cambridge. Războiul s-a sfârşit în 1918 cu înfrângerea Germaniei şi abdicarea şi exilul kaiseruluiWilhelm al II-lea al Germaniei.

La două luni după terminarea războiului, fiul cel mic al reginei, prinţul John, a murit la vârsta de treisprezece ani.

Sprijinul ferm al reginei Mary pentru soţul ei a continuat pe parcursul celei de-a doua jumătaţi a domniei sale. Ea l-a sfătuit cu discursurile şi s-a folosit de cunoştinţele sale extinse de istorie şi regalitate să-l consilieze pe anumite domenii care afectau poziţia sa. El a apreciat discreţia, inteligenţa şi raţionamentul ei. Ea a menţinut un aer de calm şi de siguranţă pe sine în toate angajamentele publice în anii de după război, o perioadă marcată de tulburări civile în legătură cu condiţiile sociale, independenţa irlandeză şi naţionalismul indian.

La sfârşitul anilor 1920, George al V-lea a devenit tot mai bolnav, cu probleme pulmonare agravate de fumatul excesiv. Regina Mary a acordat o atenţie deosebită pentru îngrijirea lui. În timpul bolii sale, în 1928, unul din medicii lui, Sir Farquhar Buzzard, a fost întrebat cine a salvat viaţa regelui. El a răspuns, "Regina". În 1935, regele George al V-lea şi regina Mary au sărbătorit jubileul de argint, cu festivităţi care au avut loc în întreg Imperiu Britanic. În discursul jubileului, George a adus un omagiu public soţiei sale.

Regina mamă

George al V-lea a murit la 20 ianuarie 1936, după ce medicul său, Lordul Dawson de Penn, i-a făcut o injecţie cu morfină şi cocaină care este posibil să-i fi grăbit decesul. Fiul cel mare al reginei, Eduard, Prinţ de Wales, a devenit regele Eduard al VIII-lea. Din acest moment avea titlul de "regina mamă" însă nu l-a folosit şi i s-a spus regina Mary.

Într-un an, Eduard a cauzat o criză constituţională, anunţând dorinţa lui să se căsătorească cu amanta sa, o americancă divorţată de două ori, doamna Wallis Simpson. Regina Mary dezaproba divorţul, pe care îl considera că era împotriva învăţăturii Bisericii Anglicane, şi a crezut că doamna Simpson este necorespunzătoare de a fi soţia unui rege. După ce a primit sfaturi de la primul ministru al Regatului Unit, Stanley Baldwin, precum şi de la guvernele dominioanelor britanice, că nu va putea să rămână rege şi se căsătorească cu doamna Simpson, Eduard a abdicat.

Deşi loială şi susţinătoare a fiului ei, regina Mary nu a putut înţelege de ce Eduard şi-ar neglija obligaţiile sale regale, în favoarea sentimentelor sale personale.Doamna Simpson a fost prezentat oficial la Curte atât regelui George al V-lea cât şi reginei Mary,dar mai târziu, regina a refuzat să o întâlnească, fie în mod public sau privat.

Regina Mary a considerat că datoria ei este de a oferi sprijin moral celui de-al doilea fiu, rezervatul şi bâlbâitul Prinţul Albert, Duce de York, care a urcat pe tron la abdicarea lui Eduard, luând numele de George al VI-lea. Abdicarea lui Eduard nu a micşorat dragostea ei pentru el însă nu a ezitat niciodată să dezaprobe prejudiciul pe care credea că l-a adus Coroanei.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, George al VI-lea şi-a dorit ca mama sa să fie evacuată din Londra. Deşi a fost reticentă, a decis să locuiască la Casa Badminton, Gloucestershire, cu nepoata ei, Mary Somerset, Ducesă de Beaufort, fiica fratelui ei, Lordul Cambridge.În 1942, fiul ei mai mic, Prinţul George, Duce de Kent, a fost ucis într-un accident aviatic în timp ce era în misiune. Regina Mary s-a întors la Casa Marlborough în iunie 1945, după ce războiul din Europa a dus la înfrângerea armatei naziste.

În 1952, regele George al VI-lea a murit, Nepoata sa cea mare, Prinţesa Elisabeta, a accedat pe tron ca regina Elisabeta a II-a. Regina Mary a murit anul următor de cancer pulmonar (menţionat publicului ca "probleme gastrice") la vârsta de 85 de ani, cu numai zece săptămâni înainte de încoronarea Elisabetei. Ea a făcut cunoscut ca în cazul morţii ei, să nu se amâne încoronarea.

A fost înmormântată lângă soţul ei iubit la Capela St George a Castelului Windsor.

Maria împreună cu soţul şi copiii ei 

Mostenire

Sir Henry "Chips" Channon a scris că ea a fost "mai presus decat politica, magnifica, plina de umor, de viata, de fapt aproape sublima, deşi rece şi rigida. Dar ce regina mare!" 

Pacheboturi le RMS Queen Mary şi RMS Queen Mary 2;  nava Marinei Regale , HMS Queen Mary, care a fost distrusă în bătălia de la Jutland în 1916, Colegiul Queen Mary, Universitatea din Londra, spitalul Queen Mary , Hong Kong; varful Queen Mary's, cel mai înalt munte din Tristan de Cunha şi tinutul Regina Maria Land din Antarctica au fost numite în onoarea ei.

O serie de distinse actrite britanice au interpretat rolul Reginei Maria pe scenă şi ecran, inclusiv Wendy Hiller (in „Crown Matrimonial”), Dame Robson Flora (în „Povestea unui rege”), Ashcroft Peggy (în „Edward & Mrs Simpson”), Phyllis Calvert („Femeia pe care el a iubit-o”), Gaye Brown (în „Toti oamenii regelui”), Dame Atkins Eileen (în „Bertie şi Elizabeth”), Richardson Miranda (în „Printul pierdut”), Tyzack Margaret (în Wallis & Edward) , şi Claire Bloom (în „Discursul regelui”).