Nicolae Titulescu

NICOLAE TITULESCU
(1882 - 1941)

.

.

"Acest ministru al unei tari mici face o politica in stil mare. CE OM UIMITOR !

In politica externa e imbarcat pe o firava luntrisoara pe care o conduce ca pe un vapor mare, in politica interna sta calare pe o scandura putrezita, careia pana la urma ii da o stabilitate de stanca"

Edouard Herriot, prim ministru al Frantei, una dintre personalitatile celei de-a treia Republici Franceze

Profesor universitar de drept civil, figura marcanta a diplomatiei europene in perioada dintre cele doua razboaie mondiale

Nascut la 4 martie 1882 in familia unui distins avocat din Craiova. Si-a petrecut copilaria la tara, pe mosia tatalui sau, in comuna Titulesti, din Judetul Olt
.

Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova – d. 17 martie 1941, Cannes) a fost un diplomat şi om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, fost preşedinte al Ligii Naţiunilor.

Născut la Craiova ca fiu al unui avocat, şi-a petrecut copilăria la moşia tatălui său în Tituleşti, Olt. După terminarea liceului "Carol I" la Craiova în anul 1900 cu premiul de onoare, studiază dreptul la Paris obţinându-şi doctoratul cu teza Essai sur une théorie des droits éventuels.

În 1905 s-a întors în România ca profesor de drept la Universitatea din Iaşi, iar în 1907 se mută în Bucureşti. În urma alegerilor din 1912, devine deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, iar cinci ani mai târziu devine membru al guvernului lui Ion I. C. Brătianu ca Ministru al Finanţelor.

În vara anului 1918, împreună cu alţi fruntaşi români (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înfiinţează la Paris Comitetul Naţional Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internaţională dreptul poporului român la unitatea naţională, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotenţial al naţiunii române.

.

.

În anii 1928 - 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine. În primul ministeriat la Externe (1927-1928) are o contribuţie decisivă la acceptarea internaţională a punctului de vedere românesc cu privire la problema „optanţilor” maghiari, ridicată de Budapesta, precum că România ar fi discriminat la reforma agrară din 1921 pe marii proprietari (moşieri) maghiari transilvani. Diplomatul român a combătut reproşul guvernului maghiar, demonstrând clar corectitudinea efectuării reformei respective de către Bucureşti.

Începând din anul 1921 a funcţionat ca delegat permanent al României la "Liga Naţiunilor" de la Geneva, fiind ales de două ori (1930 şi 1931) Preşedinte al acestei organizaţii internaţionale. În această calitate a militat, în contra revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari şi mici, pentru respectarea suveranităţii şi egalităţii tuturor statelor în relaţiile internaţionale, pentru securitate colectivă şi prevenirea agresiunii. Contemporanii i-au reproşat apropierea nepotrivită de ministrul de externe al URSS, Maxim Litvinov, ca şi prea marea incredere arătată liderilor bolşevici. Simpatia deschisă pentru acţiunile stângii politice europene, cu precădere în războiul civil din Spania, a fost, de asemenea, negativ văzută de clasa politică românească a vremii.

Photo

Vreme de 2 decenii, Nicolae Titulescu om de vasta cultura, dotat cu un ascutit spirit analitic, si-a slujit tara cu abnegatie si inegalabila competenta; si, la capatul unui zbucium fara ragazuri si al unei munci incordate reusise sa devina, in epoca dintre cele 2 razboaie, PERSONALITATEA CEA MAI PRESTIGIOASA A VIETII POLITICE INTERNATIONALE

Titulescu a fost un politician al pãcii, militând în favoarea bunelor relatii cu vecinii. El a optat pentru restabilirea relatiilor cu Uniunea Sovieticã, dar protejând granitele României. De asemenea, a lansat idea unei Europe unite introducând sintagma spiritualizarea frontierelor, potrivit cãreia o abordare transfrontalierã a valorilor cultural-spirituale poate desfiinta imaginar granitele dintre state iar popoarele tãrilor vecine devin mai unite. Din nefericire, ideile lui au fost anihilate de miscãrile fasciste din perioada interbelicã. Dupã ce România s-a aliniat Germaniei, relatiile strânse ale lui Titulescu cu Franta, au devenit imposibile iar în 1936 acesta a fost obligat sã renunte definitiv la cariera diplomaticã.

Datoritã talentului sãu diplomatic de exceptie, cât si a contributiei sale la cauza pãcii în Europa, Titulescu a fost supranumit ministru al Europei, rãmânând un simbol vesnic al României în Europa.

Titulescu şi-a bazat întreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. După instaurarea nazismului în Germania, dându-şi seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru România (ca şi pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate în direcţia întăririi colaborării internaţionale, în interesul păcii şi securităţii europene. Pe această linie politică, Titulescu a semnat la Londra, în 1933, în numele guvernului României, convenţia de definire a agresorului şi a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1933 a Micii Înţelegeri şi pentru încheierea în 1934 a Înţelegerii Balcanice, pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste.

În 1936, regele Carol al II-lea aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta (pro-naziste) legionare dar şi externe, îl îndepărtează din toate funcţiile oficiale şi îl obligă sa se exileze, să-şi părăsească ţara. Stabilit la început în Elveţia, apoi în Franţa, Nicolae Titulescu a propagat chiar şi în exil prin conferinţe şi articole de ziare ideea prezervării păcii, anticipând pericolul unui nou război.

Nicolae Titulescu moare la Cannes (sau Souvrettes, Elveţia, după Petre Pandrea), după o lungă suferinţă, la data de 17 martie 1941.

Affiliations and Awards

Membru al Academiei Romane

Doctor honoris causa al universitatilor din Atena si Bratislava

Presedinte al Academiei Diplomatice Internationale

Presedinte de onoare al Comitetului Romanian al Conferintei universale pentru pace

S-a afirmat ca mare orator in prima jumatate a secolului XX si s-a impus in chip deosebit ca diplomat de talie internationala. S-au intimplat cazuri, cum a fost acela din Camera Comunelor din 1937, cand parlamentarii englezi - vrajiti de elocinta diplomatului roman - au cerut lui N. Titulescu sa repete discursul in limba engleza