pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate...biografii mutilate

Acesta era titlul unei emisiuni de la " Radio Europa libera" de dinainte de 1989, "biografii mutilate" am adaugat eu astazi. Motivul? Au fost in Romania personalitati ce s-au afirmat in planul culturii, au ajuns pe culmi, dar au avut nesansa sa traiasca in perioada razboiului si dupa aceea, li s-au pus in carca tot felul de vini mai mult sau mai putin imaginare si s-au sfarsit in puscarii, putin timp dupa elibere, sau au plecat dintre noi ca niste anonimi...
Unul dintre ei, a fost arhitectul G.M. CANTACUZINO, de la a carui moarte s-au comemorat anul trecut 50 de ani, din ale carui eseuri voi incerca sa readuc in memoria generatiei actuale cateva, dintre cele mai semnificative. Mai intai, o scurta biografie, putin mai extinsa decat putinele si secile informatii oferite de Wikipedia: "George Matei Cantacuzino (n.23 mai 1899 Viena - d. 1 noiembrie 1960 Iasi) a fost arhitect si eseist roman."

Nascut la 11/23 (stil vechi /stil nou) mai 1899, G.M.Cantacuzino a fost fiul lui N.B.Cantacuzino si Marcela Bibescu, nepoata domnitorului Ghe. Bibescu. Prin ascendenta paterna dar si materna, s-a inrudit cu Alexandru Ian Cuza, Martha Bibescu, Anne de Noailles, domnitorul Barbu Stirbey, Nicolae Ghika Budesti,
Gheorghe Bals, bunicul sau Nicolae Canta, fiind Mare Logofat in timpul domniei lui Mihai Sturdza. A fost inrudit de asemeni si cu pictorii Theodor Pallady, Puvis de Chavannes, Theodore Chasseriau.
A participat ca voluntar in primul mare razboi mondial, fiind cel mai tanar sublocotenet al armatei romane.
Inainte de admiterea la "Ecole des Beaux-Arts" din Paris, a facut parte dintr-un grup de prieteni ce aveau sa ramana impreuna timp de decenii: arhitectii Horia Teodoru, Horia Creanga, Ion Davidescu, profesorul Alex Rosetti, dr. Al. Moruzi, sculptorul Ion Jalea, pictorul Catul Bogdan, istoricul Gh. Bratianu, pictorita Maria Rallet si arh. Lucia Dumbraveanu.
La numai 24 de ani executa impreuna cu arh. A.Schmiedigen, proiectul Bancii Chrissoveloni de pe str. Lipscani din Bucuresti.

Pana in 1939, isi desfasoara bogata activitatate ca arhitect al unor cunoscute cladiri bucurestene (blocurile Kretulescu din Piata Amzei si str. Dionisie Lupu, hotelul "Rex" din Mamaia, dar si al multor biserici din tara: Flamanda, Bailesti, Seini, Tetcani, etc. dar si ca eseist, scriind articole ce au aparut in prestigioase publicatii ale vremii.

In 1939 participa in calitate de realizator al unuia dintre cele doua pavilioane ale Romaniei la Expozitia Universala de la New York, alaturi de arh. Octav Doicescu.
Anul 1940 va aduce insa cu ocazia cutremurulului din noembrie, prabusirea blocului Carlton al carui arhitect fusese. Comisia de ancheta a stabilit ca nu a fost vorba de vre-o eroare de proiectare si a fost scos de sub urmarirea penala.
In timpul razboiului si pana in 1947, isi continua activitatea atat ca arhitect cat si ca profesor si si cea de autor de studii si eseuri.
In 1948 este arestat alturi de o pleiada intreaga de intelectuali romani, doar pentru vina de purta un nume celebru...si de a apartine unei "caste" ce nu era pe placul noilor conducatori ai tarii. Face 5 ani de inchisoare la Aiud si la Canal.
Totusi la eliberare este angajat la Comisia Monumentelor Istorice, unde isi desfasoara o bagata activitate.

In 1956 are loc vernisajul unei expozitii de pictura la pavilionul din Herastrau, pe care insa autoritatile vremii o inchid fortat dupa cateva zile. Motivul? expozitia adusese in acelasi loc atat de multa lume, incat a speriat pe oficialii comunisti...
Intre 1957-1959 realizeazeaza pavilioanele ansamblului arhitectural al Palatului Mitropoliei din Iasi.
Se stinge din viata la 1 noembrie 1960 si este inhumat in cimitirul Eternitatea, avand la capatai o cruce sculptata de aceiasi mesteri pietrari ce lurasera la Mitropolie...

Din conferinta tinuta la Radio pe 21 martie 1940 citez acum doar ultima fraza:

" Getii au fost un popor sedentar, pasnic si harnic, care se ruga unui singur zeu. Asa incepe istoria noastra"