pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate...biografii mutilate

G.M.CANTACUZINO

In urma unui comentariu pe blogul "Atelierul de arhitectura", domnul arh. Andrei Doicescu de la Paris, a facut publica o fotografie din anul 1938, unde G.M.Cantacuzino apare alaturi de arh. Octav Doicescu (impreuna cu care realizase pavilionul Romaniei la expozitia universala de la New York 1939) si ing. August Schmiedigen cu care realizase proiectul sediului Bancii Chrissovelonni de pe str. Lpscani 8.

Arh. Liliana Chiaburu are in blogul domniei sale, aminit mai sus, chiar in aceste zile, o prezentare a casei proiectate de Cantacuzino, filozofului Nae Ionescu, in care a locuit si maresalul Ion Antonescu si unde s-au tinut cateva sedinte ale Consiliului de Ministri in timpul razboiului.

Tot zilele acestea in numarul din martie al revistei "Dilema veche", istoricul Andrei Pippidi, dupa ce face o trecere in revista a realizarilor din Bucuresti ale arhitectului, aminteste de casa de la "Martisor" ridicata pentru Tudor Arghezi dupa ideile poetului.

Va prezint acum, din volumul "Arcade, firide si lespezi", aparut la ed. "Cartea Romaneasca" in 1932, cateva fragmente din paginile dedicate Manastirii Comana":

" Cu cat ne apropiam de Comana, ceata se facea tot mai deasa. Treceam prin sate tacute. Casute variate si spirituale, proportionate si intime ne indemnau parca prieteneste sa ne dam jos pentru a ne incalzi. Uitandu-ma la ele, ma gandeam la ce mare arhitect e taranul roman, cate posibilitati ascunse in aceasta tara, cate motive inca in germen, ce civilizatie in devenire doarme aici !

CACI SA NU NE FACEM ILUZII, EA DOARME, SI NU SIMULACRELE NOASTRE DE CIVILIZATIE O VOR TREZI. II TREBUIE MAI MULT. ACEASTA CIVILIZATIE SE VA DEZVOLTA, SE VA TREZI CA FRUMOASA DIN POVESTI, NUMAI CAND  FARMECELE IUBIRII SI ALE PRICEPERII O VOR SCAPA DIN FASELE AMORTELII"

"Cerdacul este de altfel una dintre cele mai frumoase creatii ale arhitecturii noastre...Care este originea cerdacului ? E greu de spus. In mai toate arhitecturile din sudul Europei, elemente asemanatoare se ivesc mai intotdeauna. El nu este nici loggia italiana, nici miradorul spaniol. El ar pute fi un element dezvoltat al artei taranesti. Prin munti si vai, multe case taranesti au cerdacuri de toata frumusetea. Un lucru este insa sigur: cerdacul corespunde climei si obiceiurilor tarii. El este salonul aerian unde se petrec dupa-amiezile de primavara si de toamna, unde se admira printre arcade, noptile senine de vara. Mai mult de jumatate a anului, cerdacul este partea cea mai vie a casei.

EL DA LOCUINTEI ROMANESTI ATATA CARACTER, ATATA VESELIE, SI ESTE IN STARE SA IMBOGATEASCACEA MAI UMILA CASA CU CHIPUL DEMNITATII."