pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate...biografii mutilate

Biografia lui Anton Pann inca nu e clara...Poate autorii cartilor scrise despre el  nu au avut acces la toate documentele, ori nu au avut rabdare sa caute in podul bisericii Lucaci din Bucuresti al carei ctitor a fost printre alti negustori ai parohiei si cantaretul din strana lacasului ce are incastrat in zid crucea de la capataiul poetului....

Nici eu nu am avut rabdare sa traduc multe documente din pachetul ramas de la profesoara Elisabeta Dolinescu, muzicologul Conservatorului bucurestean...nici nu e prea facil, inscrisurile romanesti dar cu litere slavone sunt astazi din ce in ce mai putin citite...
Anton Pann a vazut lumina zilei in targusorul bulgar Sliven. Bulgar, dar locuit in mare parte de vlahi vorbitori de limba romaneasca. Langa Sliven, in alt orasel, Trevno, exista o bine reprezentata breasala a cioplitorilor in lemn, vestiti mai ales pentru tavanele ce impodobeau camerele de oaspeti ale caselor construite intr-un stil inconfundabil in zona Prahoei sau Valcei.  Asa a fost si este casa din Ploiesti a lui Hagi Prodan, caldararul var primar cu tatal lui Anton Pann, Pantoleon Petrov; corect in romaneste numele bulgarizat, era de fapt Petru Pantelimon...

Caldarar, nu insemna atunci vre-o ocupatie minora, ci foarte insemnata si respectata...nici astazi nu e usor sa transformi o bucata de arama intr-o carafa cu gat de lebada din care poti turna oaspetilor  vinul adus din pivnita racoroasa...Poate sonoritatea numelui de "caldarar" a facut ca o anumita etnie sa-l "adopte" pe poet si sa-l treaca pe blazon...Ca de atatea ori si Wikipedia a cazut in plasa ceva timp, pana ce s-a corectat...
Din acea breasla a caldararilor, aveau sa provina multi decendenti arhitecti, poate pentru ca aveau in gene inscrisa bucuria formelor duioase si fantezia transformarii acestora...
Mama, grecoaica Tomaida, avea sa poarte crucea celor trei baieti cu care s-a bajenit in pribegia romaneasca dupa stingerea din viata a sotului...intai la Chisinau, apoi la Braila, pana ce a ajuns in Slivenul Nou, linga Ploiesti. Din acel targ prosper, cu oameni harnici si negustori priceputi ce ademeneau cumparatorii oraseni ploiesteni, azi abia daca a mai ramas un crampei din vechea biserica...

Despre aceste ziduri a scis cateva cuvinte, in cartea sa "Din treculul Ploiestilor", in 1914, Alexandru Zagoriz arhitectul evreu ce a mers voluntar in primul razboi mondial : " Cine iese din oras pe la bariera Bucovului, va da 3 km departare de oras,  langa iazul Bereasca, de doua mari ruini ale unor vechi biserici, una la nord, alta la sud de sosea. Cea de la nord, un masiv dreptunghiu de zidarie,  e ruina bisericii facute de bulgarii slivineni,  in mijlocul targusorului, botezat de ei, Slivenul Nou, pe care au incercat a-l ridica pe mosia Bereasca de sus, in anii 1831-1838" . In copilarie obisnuiam sa mergem cativa copii sa facem "sapaturi" in ceea ce denumeam  "biserica pustie"

mai sapam si maine...