Sigismund Báthory

d.27.03.1613: Sigismund Báthory, principe al Ardealului (n. 1573)

Sigismund Báthory (în maghiară Zsigmond Báthory) (n. 1572 sau 1573 - d. 27 martie 1613, Praga), principe al Ardealului, fiul lui Cristofor Báthory şi al Elisabetei Bocskai. A realizat prima unire a Transilvaniei cu Ţara Românească şi cu Moldova, aşa numitul plan dacic. A fost ales ca minor principe al Transilvaniei în mai 1581 de către Dieta Transilvaniei de la Cluj. Acest drept l-a exercitat doar din1588, când principele de 15 ani a fost majorat de către Dieta de la Mediaş. La aceeaşi Dietă Naţională, Cristofor Báthory i-a expulzat pe iezuiţidin Ardeal.

În 1593, sultanul Murad al III-lea nu a respectat pactul de pace de la Adrianopol (azi Edirne), a declarat război Habsburgilor şi astfel a începutRăzboiul de 15 ani. Sultanul l-a somat pe Sigismund să se alăture armatei otomane, însă acesta s-a alăturat Ligii Sfinte (la recomandările consilierului său secret, iezuitul spaniol Alphonso Carillo), ceea ce stările transilvănene nu au acceptat. În urma acestor neînţelegeri, Sigismund a renunţat la principat în favoarea vărului său Andrei Báthory. Când unchiul său, căpitanul de Oradea, Ştefan Bocskai, l-a asigurat de sprijinul său, Sigismund a reluat principatul şi a decapitat, la Cluj, căpeteniile care simpatizau cu turcii (Alexandru Kendi, Kovasoczi Farkas şi Baltazar Báthory).

În 1595 s-a aliat cu împăratul Rudolf al II-lea şi a fost numit Principe Imperial. S-a căsătorit cu Maria Krisztina de Habsburg, fiica ducelui Carol Habsburg. Cu ajutorul a 25 000 de secui (cărora le-a promis privilegii) şi-a extins domnirea pe cele două principate româneşti. După acestea, la18 octombrie 1595, a învins oastea otomană la Giurgiu. Dieta a retras însă privilegiile promise de Sigismund secuilor de rând, iar revolta lor, "Carnavalul însângerat", a fost înăbuşită de trupele lui Ştefan Bocskai.

În 1596 cursul războiului s-a schimbat şi la 26 octombrie oastea lui a fost înfrântă de turci la Keresztes, astazi Oprişani. Din cauza eşecurilor militare şi din viaţa personală, Sigismund a abdicat pentru a doua oară, şi a plecat la Praga pentru scaunul principiar al Principatelor Oppeln şiRatibor, cedând Ardealul soţiei sale.

În 1598 s-a întors pe neaşteptate ocupând tronul Ardealului, iar după un an a renunţat din nou, la Mediaş, în favoarea vărului său, cardinalulAndrei Báthory. După moartea acestuia, în 1601 la Cluj s-a reales din nou Principe al Ardealului. După ce a fost învins la Guruslău de oastea imperială (formată din trupele lui Basta şi Mihai Viteazul), el a fugit în Moldova, iar comandantul său de oşti, Moise Székely, în Turcia. În 1602, după ce adepţii săi au fost învinşi în bătălia de la Teiuş de trupele lui Basta, a renunţat pentru a patra şi ultima dată la principat şi s-a retras înCehia.

A murit la Praga, la 27 martie 1613.

Palatul Princiar din Turda (resedinţă princiară, azi Muzeul de Istorie) este cel mai valoros obiect de cultură şi arhitectură medievală al Turzii (strada Haşdeu nr.2). Este cunoscut şi sub numele de Curia Casei Fiscului, Casa Fiscală, Cămara de Sare, Casa Princiară, Casa Principilor, Palatul Voievodal, Conacul Princiar şi Casa Bathory. El reprezenta odinioară reşedinţa principelui Ardealului Sigismund Bathory (1581-1597 şi 1599-1602). A fost destinat iniţial de fapt pentru Vama Sării de la Turda.


Palatul păstrează unele fragmente din clădirea iniţială de la sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI. Clădirea s-a bucurat de consideraţie de-a lungul timpului, numărându-se între reşedintele preferate ale principilor Transilvaniei. Până în jurul anului 1588 s-au efectuat lucrări importante de reconstrucţie, structura actuală a clădirii datând din acele vremi. Ea a mai suferit o refacere generală în anul 1818, reparaţii mai efectuându-se în anii 1886-1887 şi 1911, de când datează forma pe care o are şi azi. Arhitectura cladirii este în esenţă gotică, peste care se suprapun elemente ale stilului Renaissance (balconul etc).