Henri Matisse - portrait de Baudelaire
Charles Baudelaire - Imnul frumusetii
Vii din înalte ceruri sau iesi din adâncime,
O, Frumusete? Reaua si buna ta privire
Împrastie de-a valma si fericiri si crime,
De aceea tu cu vinul te potrivesti la fire.
În ochii tai stau zorii cu serile-mpreuna;
Sarutul tau e-o vraja si-o amfora ti-i gura;
Si când reversi miresme de-amurguri cu furtuna
Se face las eroul, viteaza stârpitura.
Rasari din haul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se tine;
Si bucurii si chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stapâna esti si nimeni nu e stapân pe tine;
Calci peste morti de care îti râzi cu mult dispret;
Ai juvaieruri multe si Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, si-Omorul e un breloc de pret
Pe pântecul tau saltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboara spre tine, lumânare,
Slavindu-te drept torta când a început sa arda.
Acel ce-si strânge lacom iubita-n brate pare
Un muribund ce-n taina mormântul si-l dezmiarda.
Ca vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasa mie,
O, Frumusete! Monstru naiv si fioros!
Când ochii tai, surâsul, piciorul tau ma-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag si misterios?
Sirena rea sau înger, draceasca sau divina,
Ce-mi pasa când tu - zâna cu ochi de catifea,
Mireasma, ritm, lucire, o! singura-mi regina! -
Faci lumea nu prea sluta si clipa nu prea grea?
Charles Baudelaire - Metamorfozele iubirii
Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:
- Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
De-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si neliniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!
Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii
Doar un burduf cu pantec umflat de murdarii!
O clipa-am inchis ochii cuprins de-o spaima mare,
Si cand i-am deschis iarasi spre zarile solare,
In locul unde monstrul, cu-o clipa mai-nainte,
Statea-mbibat de sange, puternic si scarbos,
Vazui acum un maldar de mucede-oseminte
Scotand din ele-un sunet scrasnit si fioros,
Un scartait de tabla strident, ca o morisca
Pe care vantul, iarna, in nopti pustii o misca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu