Alex. Leo Şerban In memoriam...

Alex. Leo Şerban
Dilema Veche, noiembrie 2009


Dragi cititori,

Sînt mai bine de 16 ani de cînd scriu la Dilema (veche)... (Este, practic, dublul celei mai lungi relaţii pe care am avut-o cu cineva!) Am fost de faţă la naşterea revistei, la aniversările ei succesive, la părăsiri (unele, din fericire, temporare) şi regăsiri, la prime-veniri şi primeniri, la schimbări şi mutări, la bucurii şi tristeţi, la suişuri şi coborîşuri şi iar suişuri. Cum se zice la nuntă, "la bine şi la greu". A fost - o mărturisesc fără nici un bemol - cea mai plină experienţă profesională pe care am avut-o vreodată. La lansarea Dilemei, în ianuarie 1993, Cosaşu a spus (memorabil cum îl ştim) că o revistă se face dansînd. Ei bine, tot ce mai pot adăuga este că am dansat - dilematic - cît să schimb vreo zece perechi de pantofi. Dilema a reuşit acest pariu aproape imposibil: să armonizeze "stilurile de dans" diferite ale unor oameni feluriţi. Am dansat, fiecare cum am putut şi ştiut, însă pe aceeaşi muzică. A dance to the music of time (este titlul unui roman englezesc) în interpretarea orchestrei dirijate de Andrei Pleşu.

Iar la sfîrşit, o reverenţă.

Spun, aici, "sfîrşit" pentru că simt că, în ce mă priveşte, am ajuns la un fel de finiş. Cheful de a dansa mi-a pierit. A intervenit o rutină, o rugină, o insatisfacţie (pur personală) legată de meseria de jurnalist. Şi chiar de critic de film: am văzut, în ultimii ani, cum acest statut - la care visam, adolescent, nesperînd că visul mi se va împlini - a ajuns să nu mai însemne nimic. Credeam că sîntem utili, noi, criticii de film; îmi dau seama însă tot mai mult că probabil împărţim cu cronicarii de dans calitatea de "cea mai nefolositoare meserie din lume". Asta, văzuţi din afară. Dinăuntru, constat că ceea ce începuse ca o pasiune devine un soi de sinecură. Sîntem invitaţi la festivaluri, în jurii etc., ca şi cum am fi deportaţi în vagoane de lux. Condiţia fiind să nu ne uităm o clipă pe geam, ci numai la filme. Or, dincolo de geam, oamenii nu văd filmele pe care le vedem noi, ci filmele de la televizor, pe care noi le-am văzut deja. Părem că ne chinuim să stoarcem soare din castraveţi...

Am avut totuşi norocul să fiu martorul renaşterii filmului românesc. Numai că, din păcate, perspectivele - şi aici - sînt sumbre. Cînd doi dintre cei mai optimişti regizori români (Cristian Mungiu şi Tudor Giurgiu) recunosc, în diverse interviuri, că filmul românesc a luat un start bun, dar va rata finişul din indolenţă sau incompetenţă instituţională, lucrurile sînt mai grave decît dacă ar spune-o un pesimist incurabil. Nu ştiu dacă românii mai sînt interesaţi să vadă filme româneşti bune; ştiu însă sigur că statul nu dă o ceapă degerată pe ele. Ce să mai vorbim despre critică...

Mi-ar fi, cu siguranţă, foarte comod să mă prefac, avînd de partea mea - deja - comoditatea de a scrie uşor, fără efort. M-aş preface că jurnalismul e ceea ce-mi place mai mult să fac, că lumea e foarte interesată de opiniile mele, că statutul pe care mi l-am dorit e la fel de prestigios ca atunci cînd mi l-am dorit, că nimic nu s-a schimbat şi că, în fond, chiar dacă totul s-a schimbat, pot continua ca şi cum - un finiş comod, senin şi nedilematic. Dar, tocmai pentru că întrebările pe care mi le pun sînt mai numeroase decît răspunsurile pe care le-aş putea da, am decis să mă opresc aici. O experienţă se încheie, dar căutarea continuă, căci lumea e mare.

Vă mulţumesc că m-aţi însoţit o bucată de drum.

a.l.ş.

Alex. Leo Şerban (n. 28 iunie 1959, Bucureşti - d. 8 aprilie 2011, Bucureşti) a fost un critic de film român, eseist, prozator, traducător şi artist vizual, senior editor la revista Dilema veche.

Criticul de film Alex. Leo Şerban, în vârstă de 52 de ani, a decedat la Spitalul "Matei Balş" din Bucureşti, au declarat, sâmbătă, surse apropiate acestuia, informează Mediafax.

Alex. Leo Şerban, care a murit vineri noapte, la vârsta de 51 de ani, de o boală incurabilă, a fost unul dintre cei mai apreciaţi şi mai rafinaţi critici de film români, un apropiat al cineaştilor din noul val românesc şi un fin observator al lumii celei de-a şaptea arte.

Alex. Leo Şerban a absolvit Facultatea de limbi şi literaturi străine din cadrul Universităţii din Bucureşti în 1983, a fost bursier al Ministerului Culturii franceze (1992), "International Visitor" în SUA (1996) şi bursier GE/NEC (2003-2004). În prezent ţine un curs pentru masteranzi la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii.

Debutează în 1976 cu un poem în Chicago Review, SUA.

* foto eugen ciocan.

Alex. Leo Şerban, 2009

Începând cu 1982 este prezent (cu eseuri, poezie, proză, traduceri) în majoritatea publicaţiilor culturale româneşti (Secolul 20, România literară, Luceafărul, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Lettre internationale, Idea etc.) şi în câteva străine (Cahiers du cinema, Cover Magazine, Film Comment). Colaborează la Elle, Idei în dialog, Libertatea, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică.

A fost singurul critic român invitat în emisiunea Double Je a lui Bernard Pivot (2004).

Realizator şi moderator al emisiunii Fotograme de pe TVR Cultural (2005-2006).

Conferenţiar la Lincoln Center, la Universităţile Umea, Humboldt, Pittsburgh şi la Teatrul Naţional din Bucureşti.

A prezentat Retrospectiva Lucian Pintilie de la Londra (2004), curatoriat şi prezentat Festivalul de film românesc Romanian Cinema: A Journey organizat de ICR Londra (2007) şi retrospectiva Shining Through a Long, Dark Night de la Lincoln Center (2008).

A fost membru în boarduri (Centrul Soros Bucuresti, Consiliul Europei Strasbourg, Fundatia ProHelvetia, EuroArt etc.) şi în juriile mai multor festivaluri de film (FIPRESCI: Londra, Lisabona, Salonic; TIFF, DaKINO, Alter/Native, Anonimul; preşedinte al juriului la Festivalul de film experimental de la Baia Mare etc.), iar în perioada 2007-2010 a fost consilierul de selecţie al Festivalului Filmului European.

În ianuarie 2008 a fost ales – în urma unui sondaj pe site-ul www.cinemagia.ro – "Criticul de film preferat al cinefililor români".

A fost primul beneficiar al Marelui Premiu pentru Jurnalism cultural acordat de Fundaţia "Timpul" (2008).

A fost lector universitar la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (UNATC). În 2000 s-a autoexclus din Uniunea Cineaştilor din România (UCIN) şi din Asociaţia Criticilor de Film Români.

În 2009, Alex. Leo Şerban a părăsit România şi s-a mutat în Buenos Aires, dezamăgit de profesia sa şi de faptul că „statul nu dă o ceapă degerată” pe filmele româneşti.

Lucrări publicate

Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele (în colaborare cu Mihai Chirilov şi Ştefan Bălan - Ed. Idea Design & Print 2004), Premiul Asociaţiei criticilor de film din România

Dietetica lui Robinson (Ed. Curtea Veche, 2006), nominalizata la Premiile revistei România literară şi la cele ale Uniunii Scriitorilor

De ce vedem filme. Et in Arcadia cinema (Ed. Polirom, 2006), Premiul de critică cinematografică al Uniunii Cineaştilor

4 decenii, 3 ani şi 2 luni cu filmul românesc (Ed. Polirom, 2009)