1933 - A murit Ana de Noilles, scriitoare franceză de origine română, membru de onoare al Academiei Române (n.1876).
Cu Tagore
Anna de Noailles (1876, Paris - 1933, Paris) născută prinţesa Brâncoveanu, a fost o scriitoare şi o poetă franceză de origine română.
Anna Elisabeta, marchiza de Noailles s-a nascut in 1876 in Franta, la Paris, ca fiica a printului roman Grigore Bibescu Bassaraba de Brancovan, fiul fostului principe valah, Gheorghe Bibescu. Mama ei, printesa greaca Ralouka Musurus Pasa, era fiica ambasadorului Turciei la Londra, cunoscuta muziciana, idolizata de compozitorul polonez Paderewski. Biografii printesei sunt toti de acord ca Anna, crescuta intre profesori particulari si guvernante, isi creaza de foarte devreme propriul ei univers poetic, precoce si sensibil.
Philip Alexius de Laszlo
După circa un secol Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul ei de femeie de societate şi aristocrată, de prietenă a unor literaţi celebri, decât pentru poemele sale de influenţă Parnasiană. Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic, în 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi apoi a exclusivistei Academii Franceze care i-a acordat marele premiu pentru literatură.
A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare. Noailles era vara prinţilor Bibesco şi se înrudea cu toţi aristocraţii care au avut reşedinţa la Paris. Corespondenţa sa inedită cu Maurice Barrès a fost publicată în 1986. A fost admirată de Jean Cocteau şi i-a fost prezentată lui Pierre Loti, un alt mare scriitor francez şi prieten personal al reginei Maria şi al României.
Paul Cesar Helleu
Antonio de la Gandara
Salonul Anei de Noailles, de pe Avenue Hoche a atras ca un magnet pe unii din cei mai mari scriitori francezi Parisului secolului XX: Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, fraţii Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob.
După primul Război Mondial societatea şi gusturile literare se modifică şi Anna de Noailles se trezeşte că scena literară este ocupată de Dadaism şi Tristan Tzara şi de avangarda suprarealistă a lui Andre Breton. Ea nu are însă organul necesar ca să-i înţeleagă.
Deşi era prietena personală a lui Colette, Anna de Noailles rămîne o reprezentantă a ceea ce criticii francezi numesc la Belle Époque literară. Opera ei a fost comparată cu cea a unor Swinburne şi d’Annunzio, iar textele ei au fost considerate ca fiind “Dionysiac--ecstatice, senzuale, erotice, jucăuşe, cîteodată violente şi mereu marcate de un tragic curent subteran”. Se spune că Joseph Reinach i-ar fi spus:Madam, în Franţa sunt numai trei miracole – Jeanne d’Arc, râul Marne şi dumneavostră.
Nicolae Iorga o considera "cel mai mare poet francez, care era dinspre partea tatălui o Româncă" şi vorbea de faptul că şi-a câştigat "un loc unic", în "literatura franceză, în a lumii întregi". Anna de Noailles a fost modelul personajului Marcel Proust al contesei Gaspard de Reveillon din romanul "Jean Santeuil", şi s-a considerat pe sine însăşi cea mai mare poetă franceză şi regină literară neîncoronată a Franţei.
La slujba sa de înmormântare ţinută la Biserica ortodoxă din Paris au participat cei mai importanţi politicieni şi literaţi ai epocii sale. "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" a lui G. Călinescu o descrie doar ca fiind "lipsită de loialitate faţă de rădăcinile sale româneşti". Pe măsură ce poeta Ana de Noailles revine în atenţia culturii franceze ea va fi probabil redescoperită şi în ţara natală.
În porţiunea de nord-est a cimitirului Père-Lachaise din Paris se găseşte cavoul familiei Bibescu (no. 6), în care sunt înmormântate Anna de Noailles şi Martha Bibescu.
Anna de Noailles
Kees Van DongenDin creaţia literară a Annei de Noailles:
Poezie
Le Coeur innombrable. Paris: Calmann-Lévy, 1901.
L’Ombre des jours. Paris: Calmann-Lévy, 1902.
Les Éblouissements. Paris: Calmann-Lévy, 1907.
Les Vivants et les Morts. Paris: Fayard, 1913.
Les Forces éternelles. Paris: Fayard, 1920.
Poème de l’amour. Paris: Fayard, 1924.
L’Honneur de souffrir. Paris: Bernard Grasset, 1927.
Derniers Vers et Poèmes d’enfance. Paris: Bernard Grasset, 1934.
Romane şi nuvele
La Nouvelle Espérance. Paris: Calmann-Lévy, 1903.
Le Visage émerveillé. Paris: Calmann-Lévy, 1904.
La Domination. Paris: Calmann-Lévy, 1905.
Les Innocentes, ou La Sagesse des femmes. Paris: Fayard, 1923.
Exactitudes (1930)
L’Offrande à la nature
Nature au coeur profond sur qui les cieux reposent,
Nul n’aura comme moi si chaudement aimé
La lumière des jours et la douceur des choses,
L’eau luisante et la terre où la vie a germé.
La forêt, les étangs et les plaines fécondes
Ont plus touché mes yeux que les regards humains.
Je me suis appuyée à la beauté du monde
Et j’ai tenu l’odeur des saisons dans mes mains.
J’ai porté vos soleils ainsi qu’une couronne
Sur mon front plein d’orgueil et de simplicité,
Mes jeux ont égalé les travaux de l’automne
Et j’ai pleuré d’amour aux bras de vos étés.
Je suis venue à vous sans peur et sans prudence
Vous donnant ma raison pour le bien et le mal,
Ayant pour toute joie et toute connaissance
Votre âme impétueuse aux ruses d’animal.
Comme une fleur ouverte où logent des abeilles
Ma vie a répandu des parfums et des chants,
Et mon coeur matineux est comme une corbeille
Qui vous offre du lierre et des rameaux penchants.
Soumise ainsi que l’onde où l’arbre se reflète,
J’ai connu les désirs qui brûlent dans vos soirs
Et qui font naître au coeur des hommes et des bêtes
La belle impatience et le divin vouloir.
Je vous tiens toute vive entre mes bras, Nature!
Ah! faut-il que mes yeux s’emplissent d’ombre un jour,
Et que j’aille au pays sans vent et sans verdure
Que ne visitent pas la lumière et l’amour…
Anna de Noailles-Le Coeur innombrable. Paris: Calmann-Lévy, 1901.
by Anna de Noailles
Ignacio Zuloaga
Clementine-Helene Duffau
Expoziţia "Anna de Noailles în grafica internaţională"
Anna de Noailles, teracota si tencuiala de Rodin
La Muzeul Rodin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu