Eva Anna Paula Hitler, născută Braun

Casatoria Evei Braun cu Hitler si moartea lor

Eva Anna Paula Hitler, născută Braun (n. 6 februarie 1912, München — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost timp de 14 ani amanta şi în ultimele 36 de ore din viaţă, soţia lui Adolf Hitler. Decentă şi bine crescută, ea era o tânără din clasa mijlocie fără sentimente antisemite, care nu s-a alăturat niciodată Partidului nazist, dar care a avut ghinionul să se îndrăgostească de un monstru. De dragul führerului, a renunţat la tot ce ar fi putut să o împlinească în viaţă – căsătorie, copii, propria casă, mândria şi aprobarea părinţilor. Datele rămase despre această femeie sunt foarte puţine. Acoliţii lui Hitler nu i-au acordat vreo importanţă, iar nevestele naziştilor de top abia o tolerau. În luna iunie a anului 1944, serviciile britanice secrete credeau încă despre Eva că este doar o secretară a führerului. În aprilie 1945, în timp ce armata rusă înainta prin Berlinul distrus de bombardamentele repetate, s-a sinucis împreună cu Hitler în buncăr. Deşi a fost amanta lui pentru 14 ani, puţină lume i-a cunoscut numele sau înfăţişarea, führerul reuşind atât de bine să o ţină departe de ochiul publicului încât a trăit şi a murit anonimă.

Pe Schellingstrasse, din cartierul Schwabing, la numărul 50, mutat ulterior pe o stradă învecinată, Amalienstrasse, se afla atelierul fotografic al lui Heinrich Hoffmann. Acesta era încă din anul 1922 fotograful oficial al Partidului Naţional Socialist. De la 17 şi până la 25 de ani, Eva şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului aici fiind ucenica şi asistenta lui Hoffmann. Ea era interesată de fotografie încă din adolescenţă, când la vârstă de 13 ani a primit prima cameră foto. Atelierul era situat în centrul activităţilor artistice şi studenţeşti din München, acesta fiind un motiv în plus pentru Eva de a răspunde anunţului postat la începutul lunii octombrie 1929. A fost imediat angajată, Hoffmann fiind încântat de entuziasmul tinerei. Responsabilităţile ei includeau: preluarea şi distribuirea comenzilor, procesarea şi tipărirea fotografiilor, iar uneori era şi model pentru angajatorul ei.

După aproximativ două-trei săptămâni de muncă, Eva l-a întâlnit pe Adolf Hitler. El, care a fost primul politician ce şi-a dat seama de importanţa imaginii publice, a sosit discret la atelier, aproape de ora închiderii, pentru a selecta câteva poze de la o recentă adunare a partidului. Eva nu a fost deloc intimidată de acest străin cu care Hoffmann era neobişnuit de politicos. Fiind o tânără bine crescută, a fost politicoasă cu Hitler, deşi nu a avut idee cine era. În anul 1929, viitorul führer e deja cunoscut în München ca fiind oratorul şi sufletul NSDAP-ului şi ar fi trebuit să-i fie familiar Evei. În ciuda faptului că a crescut în oraşul ce era locul de naştere şi epicentrul Partidului nazist, tânăra nu era în temă cu politica, interesul ei faţă de acest domeniu fiind nul. Rămâne încă un mister ce a atras-o pe Eva la Hitler, care era cu 23 de ani mai în vârstă – poate ochii săi foarte pătrunzători sau manierele sale impecabile cu care trata doamnele. Preferatele lui erau femeile tinere pe care îi plăcea să le impresioneze cu galanteria sa. După această întâlnire care îi va marca întreaga viaţă într-un mod tragic, Eva i-a povestit surorii sale mai mari, Ilse.

Hoffmann a prezentat-o  pe domnişoara Eva misteriosului vizitator care s-a recomandat cu numele de domnul Wolf. Hitler folosea des acest alias în anii '20 din raţiuni de securitate. Heinrich Hoffmann povesteşte cum au decurs lucrurile dupǎ aceastǎ primǎ întâlnire: Drăguţă. Blondă. Data viitoare când Hitler a văzut-o i-a dat câteva bilete la teatru. În final a invitat-o în apartamentul său din München. Eva nu a fost acceptată niciodată de către acoliţii führerului care doreau pentru dictator o femeie mai sofisticată şi inteligentă. Poate nici Hitler nu ar fi ales-o dacă ea nu l-ar fi urmărit timp de doi ani de la această întâlnire, Hoffmann încercând să o aducă în atenţia clientului său cât mai des posibil.

În octombrie 1929, când Hitler o întâlneşte pentru prima dată pe Eva, el era încă de la sfârşitul anului 1927 împreună cu Geli, fiica surorii sale vitrege Angela Raubal. Führerul era foarte atras de tânără ce avea o fire independentă, sofisticată, diferită în multe privinţe de a Evei. Legătura amoroasă cu Geli a fost după dragostea faţă de mama sa, cea mai importantă, profundă şi singura relaţie pe care Hitler nu a putut-o controla. Este greu de crezut că în acea perioadă când Partidul Nazist se lupta pentru supremaţie pe scena politică, el a fost interesant să se implice în două legături sentimentale. Înconjurat de numeroase admiratoare, führerul era dedicat doar nepoatei sale. Imediat după prima lor întâlnire, Eva începe să-l urmărească asiduu pe Hitler, căutând mereu să se facă remarcată. Treptat el a început să-i acorde mai multă atenţie, fiind impresionat de firea ei veselă şi de devotamentul nedisimulat faţă de el. Hitler nu suporta femeile inteligente, cu atât mai mult pe cele certăreţe sau interesate de viaţa politică. Curând, ea a fost invitată la operă, iar apoi la cină la restaurantul preferat al führerului. Motivele pentru insistenţa Evei nu erau banii sau notorietatea. Timp de ani de zile ea nu a acceptat bani, nici măcar pentru a-şi plăti taxiul, lucru care l-a impresionat pe Hitler. Mai târziu el îi povestea tinerei lui secretare Traudl Junge: „Mai presus de toate este mândră. La început lucra pentru Heinrich Hoffmann şi trebuia să fie atentă cu banii, cu toate acestea a durat ceva timp până să mă lase să-i plătesc măcar taxiul. Timp de ani de zile a dormit în birou pe o bancă pentru a fi acolo în caz că sunam, telefonul ei de acasă nepermiţând convorbiri pe distanţă lungă. Numai în urmă cu câţiva ani am reuşit să o conving să mă lase să-i cumpăr o mică casă.” Eva era conştientă de relaţia lui Hitler cu nepoata sa, dar asta nu a împiedicat-o să continue să-l urmărească sau să-i strecoare în buzunar bileţele de dragoste.

La vârsta de doar 23 de ani, Geli se sinucide pe 18 septembrie 1931, cauzele rămânând până în ziua de astăzi neelucidate. Hitler este foarte afectat, vrând chiar să-şi pună capăt zilelor. Pe lângă pierderea suferită, el trebuie să facă faţă şi unui scandal de proporţii, ziarele din München publicând numeroase detalii cu privire la moartea lui Geli şi relaţia ei neobişnuit de apropiată cu unchiul său. Ca să înlăture poate zvonurile cu privire la eventuala lui legătură în sinuciderea nepoatei sale, Hitler începe să o curteze pe Eva mai atent, ea fiind invitată la sfârşitul anului 1931 la reşedinţa de la Berchtesgaden, locuinţa preferată a führerului pentru tot restul vieţii. Unchiul Evei, Alois Winbauer descrie primii ani ai relaţiilor lor:

Dacă la început relaţia lor era mai mult platonică, ea fiind doar o tânără ştearsă şi sfioasă, în 1932, la 20 de ani, Eva devine amanta führerului. Discreţia în care a învăluit întâlnirile cu Hitler a făcut asupra lui o impresie dintre cele mai favorabile. Tot în această perioadă, o vizită oficială la Herrenchiemsee este una dintre puţinele dăţi când führerul s-a lăsat fotografiat în public cu ea. La sfârşitul anului 1932, Eva încă locuia în casa părintească şi îşi continua munca în atelierul lui Hoffmann. Acum NSDAP-ul şi Hitler se aflau în campanie, cutreierând oraşele Germaniei cu discursuri electorale. Timp de 2 luni el a fost foarte rar în München, numai în luna octombrie vizitând 60 de oraşe diferite.În această perioadă când întreaga atenţie a lui Hitler s-a concentrat spre politică, Eva se simţea foarte singură, cea mai mare parte a timpului petrecându-şi-o aşteptând un telefon de la dictator. Pe fondul unei depresii profunde, în seara zilei de 1 noiembrie 1932 încearcă să se sinucidă, trăgându-şi un glonţ în piept. Din fericire, a fost găsită de sora sa Ilse şi dusă urgent la spital. Imediat Hitler îşi întrerupe campania şi revine în München, încercând totodată să-i ridice moralul tinerei. Frica unui nou scandal în plină campanie electorală la mai puţin de 2 ani de la sinuciderea lui Geli, îl determină să fie mai atent cu ea. Eva îşi revine iar părinţii află despre legătura ei cu liderul NSDAP-ului. Ei nu au fost de acord, această relaţie fiind în contradicţie cu principiile lor atât catolice cât şi politice. Tatăl Evei nu era un susţinător al naziştilor, iar mama ei nu dorea pentru fiica sa un concubinaj clandestin. Însă Hitler nu avea în plan o căsătorie, el spunând deseori că soţia lui era Germania. Pe 30 ianuarie 1933, Hitler devine cancelar şi este nevoit să petreacă mult timp în Berlin. El îşi face intrarea triumfală în capitală, în timp ce amanta lui rămâne în Bavaria. De acum înainte Eva trebuia să fie ascunsă publicului larg. Hitler se întorcea în München doar la sfârşit de săptămână, iar de multe ori se întâlnea cu camarazii lui mai vechi, existând şi săptămâni fără ca cei doi să se vadă.

Eva a ţinut pe parcursul vieţii un jurnal, unde făcea sporadic însemnări. Din nefericire acesta rămâne până în prezent pierdut, doar 22 de pagini conţinând însemnări din primele luni ale anului 1935 fiind disponibile cercetătorilor. Pe data de 1 aprilie 1935 sunt consemnate: „Ieri ne-a invitat (pe Eva şi pe sora ei) la hotelul – Patru anotimpuri. Am stat lângă el timp de 3 ore şi nu am putut schimba un cuvânt. Ca şi rămas bun mi-a înmânat, aşa cum a făcut şi înainte, un plic cu bani. Ar fi fost mult mai drăguţ dacă ar fi adăugat şi un salut sau un cuvânt de dragoste. Aş fi fost aşa de mulţumită dacă ar fi făcut-o.” În această perioadă se simţea foarte singură, iar pe 10 mai 1935 ea nota în acelaşi jurnal: „Vremea este minunată şi eu iubita celui mai puternic om din Germania şi din lume stau aici şi mă uit la soare de la fereastră. Cum poate fi aşa bătut în cap încât să mă lase aici să salut străinii? Păcat că e primăvară.”

În 1935 Eva traversează o noua criză. Hitler era mai mult plecat, experimentând adulaţii în masă în timp ce ea era ţinută în anonimitate şi locuia încă sub acoperişul casei părinteşti. Pe 28 mai 1935, aşteptând un telefon de la führer care nu a venit, înghite 20 de somnifere. Este găsită din nou de Ilse, în comă. Scapă cu viaţă şi de această dată, iar Hitler decide să ia mult mai în serios relaţia: „In viitor trebuie să mă ocup de ea mai mult”. După 3 luni în august 1935, Eva acum în vârstă de 23 de ani se mută împreună cu sora ei, Gretl într-un apartament închiriat în München de către Hitler. Ulterior acesta îi cumpără amantei o casă în elegantul district Bogenhausen. Fetele nu se vor mai întoarce acasă niciodată, părinţii lor suportând cu greu această situaţie, într-o perioadă în care nu se obişnuia ca o tânără să stea singură, părăsirea casei părinteşti făcându-se numai în urma unei căsătorii. In septembrie 1935, Fritz Braun scrie o scrisoare führerului sperând că acesta le va convinge pe fete să vină acasă. Hitler însa nu a primit niciodată cererea.

Aliaţii se apropiau de Berlin care era aproape înconjurat. Pe 19 aprilie iese împreună cu secretarele lui Hitler pentru ultima oară din buncăr la aer curat şi o plimbare prin grădina Cancelariei. A doua zi era ziua führerului şi în ciuda faptului că a interzis orice festivitate în acele momente nepotrivite, Eva organizează o mică petrecere unde majoritatea liderilor nazişti se adună să-l felicite. Aici Hitler anunţă că va rămâne în Berlin pentru a încuraja soldaţii, iar când totul va fi pierdut se va sinucide. Mai marii partidului îl roagă să se retragă în Bavaria, Ribbentrop apelând la Eva în încercarea lui de a-l determina pe führer să vină la Obersalzberg. Spune-i că vrei să părăseşti Berlinul cu el. În acest fel vei face Germaniei un mare serviciu. Ea îl refuză însă. Nu-i voi menţiona sugestia ta führerului. El este cel care trebuie să decidă. Dacă crede că este potrivit să rămână în Berlin atunci voi sta cu el. Dacă pleacă voi pleca şi eu. Răspunsul ei în acele momente teribile sintetizează relaţia lor – din prima clipă ea l-a urmat şi ascultat orbeşte fără să aibă un cuvânt de spus. Eva scrie ultimele scrisori surorii sale şi prietenei celei mai bune în care îşi împarte micile posesiuni, dând instrucţiuni pentru Gretl să distrugă corespondenţa dintre ea şi führer. Pe 24 aprilie, Speer revine pentru 8 ore în buncăr să-şi ia rămas bun de la cei doi. Ea mi-a urat noroc şi a transmis salutări soţiei mele. A fost extraordinar. La prima vedere, o simplă fată din München, un nimeni ... şi totuşi a fost o femeie remarcabilă. Şi Hitler ştia asta, dar nu a spus-o niciodată. Pe 27 aprilie, furios la aflarea veştii că Himmler, unul dintre cei mai vechi tovarăşi ai lui, a vorbit cu Aliaţii în vederea încheierii păcii, führerul cere să fie adus Fegelein. Când acesta nu este de găsit, Hitler ordonă să fie căutat şi executat. Eva intervine pe lângă führer pentru a-i cruţa viaţa cumnatului ei gândindu-se şi la sora sa care urma să aibă un copil. Hitler însă o refuză, iar pe 28 aprilie la ora 23 Fegelein este împuşcat sub acuzaţia de înaltă trădare.

De la începutul toamnei lui 44, Eva îşi petrece tot restul vieţii aşteptând şi pregătindu-se să moară. Pe 26 octombrie îşi redactează testamentul, iar în 20 noiembrie merge la Berlin să-l vadă pe Hitler care urma să sufere o operaţie de îndepărtare a unui polip. După câteva zile, se întoarce înapoi la München, petrecându-şi aici Crăciunul alături de familie. În acele zile era periculos de rămas în oraş, deoarece atât pe 17 decembrie cât şi în 7/8 ianuarie 1945 au loc raiduri aeriene. După 2 ani de bombardamente repetate, München-ul era unul dintre cele mai distruse oraşe germane. Pe 19 ianuarie merge pentru trei săptămâni la Berlin unde o vede pentru ultima oară pe sora sa mai mare Ilse. Pe 6 februarie îşi sărbătoreşte ziua de naştere alături de Hitler, care o somează să se întoarcă de urgenţă la Berghof unde era mai în siguranţă. Ea pleacă la Obersalzberg cu gândul de a-şi lua rămas bun de la prietena ei cea mai bună Herta Schneider şi de a-şi face ordine în lucrurile sale, intenţionând să revină ulterior în capitală pentru a fi cu führerul până la capăt. Mărturiile supravieţuitorilor războiului sunt contradictorii asupra datei în care Eva s-a întors la Berlin. Unii susţin că pe 7 martie 1945, iar alţii precum Albert Speer atesta data de 15 aprilie. Totuşi se poate că Speer să se fi referit la data când Hitler şi Eva au părăsit apartamentele din Cancelarie, adapostindu-se în buncărul alăturat. Ea revine în capitală fără învoiala lui Hitler care o presează să se întoarcă în Bavaria, promiţându-i că o va urma şi el în curând. Eva îl refuză, pentru prima dată în viaţa ei. Condiţiile din buncăr deşi mult mai bune decât ale restului populaţiei nu se comparau cu cele de la Berghof. Albert Speer insistă de cel puţin trei ori pe lângă amanta führerului să plece din capitală: Am încercat în repetate rânduri să o conving să părăsească Berlinul. Îmi plăcea aşa de mult de ea. Doream să fie în siguranţă.[..] Ea m-a refuzat categoric şi în final mi-a spus cu un zâmbet larg să nu o mai bat la cap cu asta. Eva şi-a acceptat soartă cu stoicism, după mărturiile celor prezenţi în buncăr în acele ultime zile.

Eva

Gretl, sora Evei

Surorile Braun

Herman Goring şi Emma, ​​1936

Căsătoria mult aşteptată şi sinuciderea

Situaţia din buncăr devenea din ce în ce mai sinistră singurul subiect de discuţie fiind despre cea mai sigură şi rapidă metodă de sinucidere. Eva decide să-şi ia viaţa otrăvindu-se, nedorind să folosească pistolul pentru a nu fi desfigurată. Mă întreb dacă doare foarte mult?[...] Sunt gata să mor eroic dar măcar vreau să fie fără dureri. După miezul nopţii, pe 29 aprilie, Hitler îi dictează testamentele sale lui Traudl Junge. Cel personal începea cu frazele: Deoarece nu am crezut că trebuie să-mi asum responsabilitatea unei căsătorii pe timpul războiului, am decis acum, înaintea morţii să o iau de nevastă pe femeia care, după mulţi ani de prietenie adevărată, a venit voluntar în oraşul, ce era deja învins, pentru a-mi împărtăşi soarta. Ea moare alături de mine ca şi soţia mea conform dorinţei ei. Testamentul personal se termină astfel: Eu şi soţia mea am ales moartea pentru a scăpa de ruşinea de a fi forţaţi să demisionam sau să ne predăm. Este dorinţa noastră să fim incineraţi imediat în locul unde eu am înfăptuit cea mai mare parte a muncii mele de-a lungul celor 12 ani de serviciu în slujba poporului. Căsătoria celor doi a avut loc în aceeaşi zi martori fiind Joseph Goebbels şi Martin Bormann. Ceremonia a fost una simplă fără prieteni sau familie, urmată apoi de o mică recepţie. Gertrude Weisker, verişoara Evei: Nu mai avea motive să ezite. Până atunci a spus că este căsătorit cu Germania. Dar acum nu mai exista o Germanie, aşa că probabil s-a gândit că putea până la urmă să o ia de soţie pe femeia cu care a trăit împreună 16 ani.

Pentru 36 de ore, Eva a avut bucuria de a i se spune Frau Hitler, cu toate că noul ei soţ continua să i se adreseze cu domnişoara Braun. În după-amiaza zilei următoare, când ruşii ajunseseră extrem de aproape de centrul capitalei, cei doi decid că a venit timpul să-şi curme viaţa. După ce îşi iau rămas bun de la cei din buncăr, Eva se otrăveşte cu cianură, iar Hitler îşi trage un glonţ în tâmplă. Cadavrele lor sunt scoase afară de adjutanţii führerului. La 2 mai rămăşiţele sunt găsite de către soldaţii ruşi în grădina Cancelariei într-un crater făcut de o bombă. De-a lungul anilor cadavrele au fost îngropate şi deshumate de mai multe ori, până când în aprilie 1970 sunt incinerate complet, iar cenuşa este aruncată în râul Elba.

 Pe foto - Adolf Hitler şi Eva Braun in ziua nuntii, care a devenit ziua morţii lor.