1971 - A murit Igor Fiodorovici Stravinski, compozitor, pianist şi dirijor rus, naturalizat francez, apoi american, unul dintre corifeii muzicii moderne (operele: “Privighetoarea”, “Mavra”; muzică pentru balet: “Pulcinella”, “Orfeu”, “Vulpea”; oratoriul “Oedipus Rex”, “Simfonia psalmilor”; balada sacră “Abraham şi Isaac”) (n.17.06.1882).
Igor Fiodorovici Stravinski (n. 17 iunie 1882, Lomonosov, d. 6 aprilie 1971, New York) a fost un compozitor modern de muzică clasică tonală, originar din Rusia, unul din cei mai importanţi muzicieni din prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a făcut cunoscut şi ca pianist virtuoz şi dirijor, a readus în actualitate şi a revoluţionat muzica de balet.
Igor Stravinski s-a născut la Oranienbaum (astăzi Lomonosov), în apropiere de St. Petersburg. Face studii de Drept, dar ia şi lecţii de pian, apoi devine elevul compozitorului Nikolai Rimski-Korsakov, reputat maestru în arta orchestraţiei. Primele lucrări ale tânărului Igor, Focuri de artificii şi Scherzo fantastic, entuziasmează pe Serghei Diaghilev, conducătorul vestitelor "Ballets Russes" din Paris, care îi comandă compoziţii pentru ansamblul său. Rezultatul este muzica de balet Pasărea de Foc, a cărei reprezentaţie în 1910 stupefiază, dar şi entuziasmează publicul parizian, conştient că se află în pragul unui nou stil în muzică.
Urmează Petruşka (1911), splendida poveste muzical-coreografică pe motive ale folclorului rus. Cu următoarea operă, Sacre du Printemps ("Încoronarea primăverii"), izbucneşte însă scandalul, provocat nu atât de spectacol, cât de originalitatea muzicii. Publicul se împarte în două: pe de o parte adeversarii, care nu se pot împăca cu mijloacele noi de expresie muzicala, pe de altă parte entuziaştii susţinători ai noului gen. Evoluţia ulterioară a muzicii lui Stravinski face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzică modernă clasică tonală serială.
Urmează Petruşka (1911), splendida poveste muzical-coreografică pe motive ale folclorului rus. Cu următoarea operă, Sacre du Printemps ("Încoronarea primăverii"), izbucneşte însă scandalul, provocat nu atât de spectacol, cât de originalitatea muzicii. Publicul se împarte în două: pe de o parte adeversarii, care nu se pot împăca cu mijloacele noi de expresie muzicala, pe de altă parte entuziaştii susţinători ai noului gen. Evoluţia ulterioară a muzicii lui Stravinski face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzică modernă clasică tonală serială.
Stravinski de Picasso
Igor Stravinski trece de la stilul neoclasic din Pucinella (1919-1920), pe teme de Pergolesi, sau Apollo Musagete (1928), la experimenteledodecafonice din Canticum Sacrum ad honorem Sancti Marci (1955). În ceea ce priveşte muzica operistică, Stravinsky adoptă un stil eclectic şi eterogen, rezultând în capodopere ca Le Rosignol (Privighetoarea", 1914), Oedipus Rex (1927), Cariera unui libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz îi influenţează compoziţia celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet şi orchestră.
După ce a trăit cea mai mare parte a vieţii în Franţa, la vârsta de 58 de ani se stabileşte definitiv în America, fiind mai ales activ ca dirijor de orchestră şi autor de cronici muzicale. Continuă să compună muzică pentru balet (Orpheus, 1947; Agon, 1957), Compoziţii corale (Messepentru cor şi dublu quintet de suflători, 1944-1948; Abraham and Isaak, 1963; Requiem Canticles, 1966; Simfonia psalmilor pentru cor şi orchestră, 1948).
Igor Stravinsky moare în urma unui infarct la 6 aprilie 1971 în apartamentul său din New York. Este înmormântat la Veneţia în cimitirul San Michele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu