Profesor de arte plastice, pictor şi grafician.
Născut la 22 februarie (22 martie) 1939 în satul Cerneţi,
fosta capitală a judeţului Mehedinţi (în casa scriitorului
Laurenţiu Cerneţi), într-o familie de învăţători.
Copilăria şi
Copilăria şi
clasele primare în satul Govodarva din judeţul Mehedinţi.
Clasele gimnaziale (Liceul Traian) şi liceale (Liceul
Decebal) la Turnu Severin. După doi ani de şcoală tehnică la
Braşov şi un an ca suplinitor pe valea Nevei în Banat, urmează
studiile artistice la Facultatea de Arte Plastice din Timişoara
promoţia 1966.
După absolvirea facultăţii este numit profesor titular la
catedra de specialitate a Liceului Însurăţei, judeţul Brăila.
În septembrie 1967 este mai întâi profesor suplinitor la
Liceul Motru-Gorj şi imediat inspector la Comitetul raional de
cultură şi artă al raionului Strehaia. Din martie 1968 este
metodist la Casa de Cultură Turnu Severin, iar din septembrie
1968 din nou la Liceul Motru ca profesor de arte plastice.
În septembrie 1969 este titular la Şcoala nr. 1 din Turnu
Măgurele iar din septembrie 1973 este transferat la Şcoala nr. 4
din Turnu Măgurele.
În septembrie 1990 este transferat la Şcoala nr. 4 din
Curtea de Argeş, unde lucrează până în septembrie 1999, când
iese la pensie.
Din 2001 până în 2005 este solicitat şi predă la clasele
speciale (vocaţionale) de patrimoniu cultural naţional ale
Seminarului Teologic „Neagoe Vodă”, Curtea de Argeş; în
septembrie 2005 încheie activitatea didactică la catedră.
Activitatea maestrului Garjoaba numara si peste 20 de participari la tabere si simpozioane in tara si strainatate. Are numeroase tablouri pe simeze din Belgia, Italia, Franta, Germania, Olanda, Statele Unite ale Americii, Suedia, Rusia etc.
Activitatea de documentare, creaţie şi expoziţională s-a
desfăşurat paralel cu cea didactică până la ieşirea la pensie.
Ca membru al Societăţii Profesorilor de Muzică şi
Desen din România şi apoi ca preşedinte al Filialei Teleorman
al acestei societăţi, a participat şi organizat simpozioane şi
tabere de documentare şi creaţie cu colegii de specialitate, cu
colegii din U.A.P. din România.
PARTICIPĂRI LA EXPOZIŢII. Prima expoziţie,
primele emoţii în faţa publicului, au fost în primăvara lui 1970
la Turnu Măgurele, alături de colegii de specialitate Traian
Baia, Dumitru Negru şi Cristea Ionescu (fost elev al maestrului
Nicolae Tonitza).
EXPOZIŢII PERSONALE:
1975-1989 – periodic în oraşele Alexandria, Roşiori şi
Turnu Măgurele
1984 – Holul Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”,
Bucureşti
1985 – Casa de Cultură Mangalia, Constanţa
1990 – Galeria EFORIE, Bucureşti
1991-93, 94, 97, 99, 2002 – Galeria METOPA, Piteşti
1995-97, 99, 2004, 06 – Holul Primăriei Curtea de
Argeş
2001 – Muzeul judeţean Alexandria, Teleorman
2002 – Centrul cultural al M.I. Bucureşti
2003 – Palatul Culturii, Drobeta-Turnu Severin
2006 – Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti
2006 – Holul Biblioteci judeţene Argeş din Piteşti
2006 – Palatul Culturii din Drobeta-Turnu Severin
2006 – Holul Primăriei din Turnu Măgurele
2006 (noiembrie-decembrie) – Muzeul de Artă din
Drobeta-Turnu Severin
Textul ce urmează a fost scris de Pictor special pentru
acest volum:
Nevoia de cultură
La prima vedere, întrebarea dacă are sau nu omul
nevoie de cultură ar părea fără sens. Dar spre ruşinea naţiei
române, sloganuri ca „moarte intelectualilor”, „jos
intelectualii”, „noi muncim, nu gândim” şi altele au fost
afirmate cu voce tare în mulţimea înfierbântată şi cu
manifestare de turmă. Au gândit oare acei indivizi, indiferent
de meseria şi de pregătirea lor şcolară? Sigur, acest gen de
invitare la ură avea conotaţie politică (jalnică).
În anii 60, un muncitor (nu era singurul), după
terminarea programului de muncă, şi-a făcut un duş şi s-a
îmbrăcat la costum şi cravată, grăbindu-se să nu întârzie la un
spectacol de teatru. Nu-l obliga nimeni pe muncitor să meargă
la teatru după o zi de muncă, decât nevoia de cultură, nevoia de
trăire spirituală. Ce este oare cultura spirituală? Un răspuns
simplu la această întrebare ar fi cunoaşterea, înţelegerea şi
respectarea valorilor spirituale ale omenirii, valori create de
oamenii de ştiinţă, de creatori, de artişti. Ce bucurie mai mare
poate fi pentru un om normal decât aceea de a cunoaşte (direct
sau indirect) şi înţelege o mare valoare artistică – o carte, un
film, o sculptură sau tablou, având în acelaşi timp intense trăiri
emoţionale.
Să ne oprim puţin şi să încercăm să interpretăm una
dintre cele mai valoroase opere realizate de marele Brâncuşi
pentru români – Complexul sculptural de la Târgu Jiu.
Lucrarea a fost ridicată ca un monument închinat eroilor căzuţi
în războiul din 1916 – 1918.
Ca multe dintre lucrările sale, Complexul sculptural de
la Târgu Jiu a fost inspirat din viaţa şi tradiţiile românilor. Este
bine să se ştie că deşi a trăit şi creat o mare parte din viaţa sa în
Franţa, la Paris, Constantin Brâncuşi a fost şi a rămas un mare
român şi un bun creştin. Complexul de la Târgu Jiu se
compune din Masa tăcerii cu cele 12 scaune pe malul Jiului,
apoi Aleea scaunelor, Poarta sărutului şi, pe aceeaşi axă, dar
ceva mai departe, Coloana infinitului.
Masa tăcerii poate fi masa ţăranului, la care se adună
seara întreaga familie (12 fiind numărul membrilor familiei –
copii, părinţi, bunici). Numărul de scaune (sub formă de
clepsidră, sau de ouar) poate fi numărul de ore ale zilei de lucru
(pe timpul verii). Ziua de lucru la ţăranul român începea la 4-5
dimineaţa şi se termina seara târziu. Poate fi şi o aluzie la masa
cu cei 12 apostoli din Cina cea de taină, dacă ne referim la
Biblie. Am încercat doar câteva din posibilităţile de
interpretare.
În general, opera de artă nu trebuie să fie o redare, o
oglindire cât mai fidelă a realităţii, ci o interpretare a vieţii, a
realităţii trecută prin filtrul gândirii şi sensibilităţii artistului
care are menirea de a transmite oamenilor mesajul său artistic
despre lume şi viaţă. Acest mesaj cere din partea receptorilor
de artă (oamenilor) să gândească, să mediteze, să aibă intense
momente de trăire sufletească, de trăire spirituală, de mobilitate
a gândirii. Aşa considerăm noi că se înfăptuieşte actul de
cultură. Nevoia de cultură şi de înfăptuire a actului de cultură
spirituală îl transformă pe individ în om, cu toate calităţile sale
psihice, fizice şi spirituale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu