Maria Banuș (n. 10 aprilie 1914, București; d. 14 iulie 1999) a fost o poetă, traducătoare și eseistă din România, de origine evreiască; este mama pictorului Tudor Banuș (n.1947), care a locuit în Franța din 1972.
Maria Banuș s-a născut la data de 10 aprilie 1914 în orașul București, fiind fiica lui Max Banuș, contabil și director la Banca Marmorosch Blank și a Anettei. După absolvirea studilor liceale la Institutul "Pompilian" din Calea Rahovei, a urmat cursurile Facultății de Drept și apoi pe cele ale Facultății de Litere din cadrul Universității din București.Debutează, în anul 1928, în revista "Bilete de papagal" (a lui Tudor Arghezi), cu poezia "La 14 ani", dezvăluindu-și crezul poetic:
Te caut pe tine, suflete frumos
Cu frăgezimea și durata unui fum
Încât mă mir și eu cum de ai loc
În ființa mea de-acum.
În perioada interbelică, a colaborat la revista Azi, precum și la alte publicații, cu poezii având un caracter aproape exlusiv erotic, din care a și alcătuit primul său volum, intitulat Țara fetelor (Ed. Cultura Poporului, 1937). Acest volum face parte din etapa confesiunilor adolescentine ale poetei. Încă din anul 1939, s-a apropiat de mișcarea muncitorească, activând în organizațiile antifasciste create sub egida Partidului Comunist, iar treptat în versurile sale încep să se facă simțite preocupări de natură socială.
Versurile sale din anii '45 - '50 reflectă dictatul cultural al acelei epoci. În anul 1945 este primită în Societatea Scriitorilor Români. Într-o ședință a Societății din martie 1948 este obligată să-și dea acordul public cu articolul lui Sorin Toma "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", apărut în trei numere consecutive în Scînteia, menit să-l elimine pe Tudor Arghezi din literatura română. După desființarea Societății Scriitorilor Români, Maria Banuș face parte din nou creata Uniune a Scriitorilor din România și - la fel cu majoritatea covârșitoare a colegilor ei - nu protestează împotriva excluderii unor scriitori, considerați "elemente necorespunzătoare".
În anul 1949 a publicat volumul de poezie Bucuria (cu cele două cicluri ale sale: "Cântec sub tancuri" și "Vânt de martie"), care reprezintă experiența dânsei în perioada războiului, a ocupatiei naziste si apoi comuniste. Primul ciclu cuprinde poezii inspirate din realitățile tragice ale perioadei războiului, în timp ce al doilea ciclu este închinat luptei revoluționare a Partidului Comunist. De asemenea, a publicat articole și reportaje, grupate în culegerea Din cronica acestor ani (1955).
Maria Banuș s-a încadrat în doctrina realismului socialist prin creațiile sale cu caracter proletcultist, cum ar fi poeziile adunate în volumul Ție-ți vorbesc, Americă! (1955). Alte volume înscrise în aceeași orientare sunt: Despre pământ (1954), Se-arată lumea (1956), Torentul (1957) și Poezii (1957).
Poezia întitulată "Patronul" făcea parte din textele obligatorii pentru elevii din școlile României, alături de "Minerii din Maramureș" de Dan Deșliu și altele.
Pe lângă poezii, Maria Banuș a scris și două piese de teatru: Ziua cea mare, cu subiect din viața gospodăriilor agricole colective și Îndrăgostiții, care prezintă aspecte și oameni de pe un mare șantier al socialismului. Premiera piesei "Ziua cea Mare" a avut loc la 13 august 1950 pe scena Teatrului Național din Cluj, ea fiind reprezentată apoi pe scenele principalelor teatre din țară și elogiată de critica oficială a vremii.
Autoare a numeroase volume de poezie, memorialistică, teatru, tălmăciri din literatura universală. A tradus în limba română poezii scrise de Rainer Maria Rilke, Johann Wolfgang von Goethe, William Shakespeare, Aleksandr Pușkin, Pablo Neruda, Nazim Hikmet ș.a. La rîndul ei, a fost tradusă în nenumarate limbi .
Mai târziu, și-a împărțit timpul între România și Franța. Autoritățile comuniste i-au scos cărțile din librării și din bibliotecile publice. În prefața scrisă de Alain Bosquet la volumul de poezii în limba franceză, "L'Horologe à Jaquemart", apărut în Éditions Saint-Germain-Des-Prés Paris, 1987, Maria Banuș a fost prezentată publicului francez ca o scriitoare de mare anvergură comparînd-o cu Anna Ahmatova, Gabriela Mistral și Else Lasker- Schüller. Maria Banuș a încetat din viață la data de 14 iulie 1999.
Premii și distincții
Maria Banuș a fost distinsă cu mai multe premii literare cum ar fi:
Premiul „George Coșbuc” al Academiei Republicii Populare Romîne (1949)
Premiul de Stat (1951)
Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia (1955) - pentru poemul Ție-ți vorbesc, Americă!
Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986)
Premiul Internațional Gottfried von Herder (1989)
În anul 1964 a fost decorată cu Ordinul Muncii cl.I
Maria Banus - Pe-o icoana de sticla
Era varsta minunilor
Vazduhul-o lacrima mare de aur.
Din orice tufis putea sa rasara
un manz in galop,
un calaret cu lancie necrutatoare,
ucigator de balaur,
cu buze dulci,
cu privire amara.
Ca Sfantul Gheorghe,
pe-o icoana de sticla
din Transilvania,
in violente si naive culori,
venea dorul calare,
venea cu mania si cu pierzania,
sub curcubeie de flori,
sub bolta de frunze susuratoare.
Era varsta minunilor.
Acum incepe lunga rabdare.
Maria Banus - Primavara -n Crang
Cu frunze negre, cu flori de soc,
Ma tine primavara-n loc,
În crângul mic pe care-l stii
Cu dragostile fumurii.
De iarba cruda si de lut
Mi s-a facut dor nestiut,
Obrazul la pamânt l-am pus
Sa-mi amintesc de-un dor apus.
Dar altcum inima-i zvâcnea,
Pamântului, sub fata mea,
Îndepartate tari si ape
Veneau din toate, mai aproape.
Am pus urechea la pamânt,
Sa prind o pulbere de cânt,
Dar firul mic, ca de vioara,
Un cântec larg mi-l împresoara.
De sub culcate ierburi, iata,
Da zvon tarâna zbuciumata,
Tovarasi multi, în marsuri grele,
Din tari cu scrâsnet de zabrele.
...............................................
Cu fata-n iarba, la pamânt,
Ma tine crângul frematând,
Nu crângul mic, pe care-l stii
Unde-asteptam demult sa-mi vii,
Ci crângul tot unde ne-ncape
Si dor, si pasare, si ape,
Nu primavara ta si-a mea,
Mai firava ca lacrima,
Ci cântul larg ce ne-nfasoara
Plapânda struna de vioara,
Ci hora soarelui si-a lunii
Cu toata primavara lumii.
Volume publicate
Țara fetelor, Ed. "Cultura Poporului, 1937
Bucurie, Ed. pentru Literatură și Artă, 1949
Fiilor mei, 1949
București, oraș iubit, Ed. "Tineretului", 1953, poeme pentru copii
Versuri alese, 1953
Despre pământ, 1954
Îndrăgostiții, 1954
Ție-ți vorbesc, Americă!, 1955
Din cronica acestor ani, 1955
Se-arată lumea, E.S.P.L.A., 1956
Torentul, E.S.P.L.A., 1957
Poezii, 1957
Magnet, Ed. pentru Literatură, 1962
Metamorfoze, Ed. pentru Literatură, 1963
Diamantul, 1965
Tocmai ieșeam din arenă, Ed. pentru Literatură, 1967,
Portretul din Fayum, Ed. Eminescu", 1970,
Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, Ed. Cartea Românească", 1980
Himera, Ed. Cartea Romaneasca", 1980
Oricine și ceva, Ed. Cartea Românească, 1972
Oaspeții de la mansardă, Ed. Minerva, 1978
Noiembrie, inocentul, Ed. Eminescu, 1981.
Orologii cu figuri, Ed. Eminescu, 1984
Fiesta, Ed. Cartea românească, 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu