pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate...biografii mutilate

Antonache Pantelimon, a vazut lumina in 1796, intr-un orasel Sliven de pe teritoriul actual al Bulgarieri, o zona locuita in mare parte de vlahi, in  sudul judetelor Silistra si Caliacra interbelice ale Romaniei. Sravechi urmasi ai tracilor, in ale caror case inca se povesteau legendele lui Ionita Caloianul si ale Asanestilor, vorbeau cel putin inca doua limbi: turceste si greceste in afara  celei romanesi sau vlahe ...Tatal, Pantelimon Petru si mama, Tomaida-grecoaica la origine, aveau sa-si creasca destul de greu cei trei baieti din munca de mestesugar in lucrul cu arama si din comertul cu obiectele create:

In acest comert cu rezultatele muncii breslei caldararilor, vlahii de la sud de Dunare erau ajutati  si de romanii de dincolo de marele fluviu, din judetele sudice, dar si cele mai nordice cum ar fi Prahova si Valcea sau chiar din Basarabia.
Asa ca dupa moartea tatalui, mama crestina si ortodoxa, de frica turcilor, s-a bajenit in Tara Romaneasca pribegind pe la rude si prieteni. Cei doi frati mai mari isi pierd viata in asediul turcilor asupra Brailei, mama ajungand cu Antonache la Chisinau. Aici acesta invata a psalmodia intr-una din bisericile orasului si in 1812, se reintorc in tara, stabilindu-se in Bucuresti, intr-un cartier locuit in mare parte de romani,vlahi, macedoneni, dar si evrei, greci si bulgari, in parohia bisericii Lucaci.

In acest timp, tanarul psaltist, caruia incepusera a-i fi recunoscute calitatile, ajunge sa fie paracliser la bisericia Olari si cataret la biserica Sfintilor. Desi foarte tanar, ademenit de frumoasa Zamfira Agurezan, se casatoreste cu aceasta, ajungand dupa un periplu prin tara, la Brasov, unde il aflam la 1821, cantaret la biderica sf. Nicolae din Schei.
Revine in Tara si unde devine profesor de cantari la Govora si Manastirea Dintr-un lemn.

Aici tanarul profesor de psaltichie, uita ca e insurat si se indragosteste de o tanara de doar 17 ani, fapt ce-l de determina sa se desparta de Zamfira. Cele doua starte surori (cea de la ms. Surpatele si maica Platonida de la Manastirea dintr-un lemn) nu vad cu ochi buni aceasta legatura, iar cei doi indragostiti, sunt nevoiti sa fuga intr-o noapte, cu nepoata Anica imbracata barbateste, pentru a putea trece granita. Dupa ce colinda din nou Brasovul si o parte de Ardeal ajunge la...Budapesta.
Nu se putea ca acest periplu sa nu ramana fara urmari si asa se naste singura fiica a psaltistului profesor de muzica, Tinca, cea care avea sa-i fie cel mai iubit copil. In 1830 se reantoarce dincoace de nunti si este numit de miotropolitul Nifon, profesor de cantari la Seminarul Mitropoliei.

Dupa vanzarea unei tipografii in Bucuresti, isi inzestreaza fiica cu o mosie la marginea Slivenului Nou de langa Ploiesti si o casatoreste cu o ruda a prietenului sau din perioada brasoveana C. Radovici, cunoscut mai bine ca Dinicu Golescu, a altui prieten, avocatul din Brasov, Fotache Radovici presedinte al tribunalului si prefect de Valcea, dar si a protopopului Ilie Radovici al plasii Muscelului. Unul dintre copiii rezultati in urma acestei casatorii avea sa ajunga prefect si deputat de Vaslui. Arborele genealogic al  familei Radovici din Sacele, intocmit de profesorul si istoricul ploiestean N. Rachieru, poate fi in gasit in arhiva cimititului Bolovani din Ploiesti. Se casatorete cu Aneta, descentata a familiei Ionescu (Quintus), ( matusa lui Mircea Ionescu Quintus, venerabilul liberal de astazi)  negustori ce preluasera de la urmasii lui Hag Prodan proprietatille din Ploiesti si afacerile. Ocupat cu treburile de la Parlament, Radovici isi cam neglijeaza sotia, iar aceasta isi gaseste consolarea in bratele revolutionarului basabean, Constantin Stere. Radovici se sinucide dar Aneta avea sa se casatoreasca cu Stere abia pe patul de moarte, lasandu-i acestuia mosia ce l-a avut ca proprietar pe Anton Pann...
Isi continua opera literara si in 1847 apare "Povestea vorbei-De la lume adunate si-napoi la lume date", dar si cea muzicala, cand in 1848 scrie marsul "Desteapta-te romane" pe versurile lui Andrei Muresanu.

Dupa o viata asa de tumultoasa, dupa zecile de opere publicate avea sa se stinga din viata la 2 noiembrie 1854 si este inmormantat in curtea bisericii Lucaci, ctitorie a poetului impreuna cu altiva negustari vlahi din aceeasi mahala...

" Anton Pann finul Pepelei, cel istet ca un proverb''