Conan Doyle Sir Arthur

1859
Naştere Conan Doyle Sir Arthur

Sir Arthur Conan Doyle (n. 22 mai 1859 - m. 7 iulie 1930) a fost un romancier britanic, celebru pentru a-l fi creat pe Sherlock Holmes--primul detectiv care apare într-o serie de romane poliţiste. În afara acestora, Sir Arthur Conan Doyle a fost autorul a numeroase povestiri ştiintifico-fantastice, romane istorice, piese de teatru, romane de dragoste, poezie şi texte inspirate direct din realitate (non-fiction).

Sir Arthur Conan Doyle s-a născut la Edinburgh, din părinţi irlandezi care emigraseră în Scoţia. A fost trimis la Stonyhurst, o şcoală a iezuiţilor, la vârsta de 9 ani, deşi când a absolvit-o în 1875 el abandonase deja creştinismul pentru a deveni un agnostic. Din 1876 până în 1881 a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh, inclusiv o perioadă de practică petrecută la Aston (acum parte a districtului Birmingham). După absolvire s-a angajat ca doctor pe un vas care se îndrepta spre coasta Africii de Vest; în 1882 şi-a deschis un cabinet la Plymouth. Şi-a luat doctoratul în 1885. Ducea lipsă de pacienţi şi îşi umplea timpul dintre două consultaţii scriind povestiri. Prima povestire a publicat-o în Chambers's Edinburgh Journal înainte să împlinească 20 de ani.

Abia după ce şi-a mutat cabinetul la Southsea Doyle s-a dedicat cu seriozitate literaturii. Prima operă semnificativă a fost A Study in Scarlet [Un studiu în roşu] în care apărea pentru prima oară Sherlock Holmes, un erou inspirat de persoana lui Joseph Bell, un fost profesor al său de la universitate. Rudyard Kipling l-a felicitat pe Doyle pentru acest succes şi l-a întrebat: „Oare e vorba de bătrânul meu prieten, Dr. Joe?”. În perioada cât Doyle a locuit la Southsea a contribuit la formarea Portsmouth Football Club, el fiind primul portar amator al acestei echipe.

În 1885 s-a căsătorit cu Louise Hawkins, care suferea de tuberculoză şi a murit în 1906. S-a recăsătorit cu Miss Jean Leckie în 1907, cu care se întâlnise de fapt încă din 1897 şi de care se îndrăgostise. Dragostea pentru Jean a fost platonică între 1897-1907, în semn de fidelitate conjugală pentru prima lui soţie. Doyle a avut în total cinci copii, doi cu prima soţie (Mary si Kingsley), şi trei cu a doua (Jean, Denis şi Adrian).

În 1890 Doyle a obţinut o diplomă în oftalmologie la Viena; în 1891 s-a mutat la Londra pentru a deschide un cabinet de oftalmologie. A avut astfel mai mult timp pentru scris dar în noiembrie 1891 îi scria mamei sale: „Mă gândesc să-i vin de hac lui Holmes... s-o închei odată pentru totdeauna cu el. De fapt el mă împiedică să mă concentrez asupra unor lucruri mai importante.” În decembrie 1893 şi-a pus planul în aplicare pentru a se dedica scrierii unor romane istorice, sacrificându-l pe Holmes într-o scenă în care acesta îl înfrunta pe profesorul Moriarty, duşmanul lui de moarte. Amândoi sar într-o cascadă şi îşi găsesc sfârşitul în povestirea „Ultima problemă”. Publicul a reacţionat însă prompt şi Doyle a fost forţat să revină asupra deciziei sale. În povestirea „The Adventure of the Empty House”, Doyle a recurs la o explicaţie ingenioasă pentru a-l „reînvia” pe Holmes, şi anume că doar Moriarty a murit, iar Holmes, care avea şi alţi duşmani, a preferat să o facă pe mortul. Sherlock Holmes este personajul principal în 56 povestiri şi patru romane a lui Doyle.

În ultima parte a vieţii sale Doyle a fost atras de spiritism în aşa măsură că a scris un roman cu profesorul Challenger pe această temă: Ţara ceţii. Un episod mai ciudat al acestei perioade l-a reprezentat publicarea cărţii Sosirea zânelor (1921): se pare că Doyle era convins de veridicitatea fotografiilor cu zâne din basmele Cottingley, surprinse de el în nişte fotografii pe care le-a reprodus în carte, împreună cu teorii despre natura şi existenţa zânelor şi spiriduşilor. Această carte a constituit motivul interzicerii în Uniunea Sovietică a colecţiei sale de povestiri The Adventures of Sherlock Holmes în 1929, sub acuzaţia de ocultism. Din fericire interdicţia a durat scurtă vreme.

Doyle a fost prietenul magicianului american Harry Houdini, un oponent de marcă al mişcării spiritiste. Deşi Houdini insista asupra ideii că mediile spiritiste se folosesc de anumite trucuri, Doyle a fost convins că Houdini însuşi posedă puteri supranaturale, o părere exprimată în cartea sa Graniţa necunoscutului. Se pare că Houdini nu a reuşit să-l convingă că folosea doar elemente de scamatorie, în faţa unui public insuficient de antrenat ca să-şi dea seama că era tras pe sfoară.

Arthur Conan Doyle a murit în 1930 ca urmare a unui atac de cord şi este înmormântat în cimitirul bisericii din Minstead, în New Forest, Hampshire, Anglia.

O statuie a fost ridicată în onoarea sa la Crowborough Cross în Crowborough, East Sussex, Anglia, unde Sir Arthur a trăit timp de 23 de ani. O statuie a lui Sherlock Holmes poate fi văzută in Picardy Place, Edinburgh, Scoţia, aproape de casa unde s-a născut Conan Doyle.

Bibliografie selectivă

Povestiri cu Sherlock Holmes

Un studiu în roşu (1887)

Semnul celor patru (1890)

Aventurile lui Sherlock Holmes (1892)

Memoriile lui Sherlock Holmes (1894)

Câinele din Baskerville (1902)

Întoarcerea lui Sherlock Holmes (1904)

Valea fricii (1914)

Ultima reverenţă (1917)

Arhiva lui Sherlock Holmes (1927)

Povestiri cu Profesorul Challenger

O lume dispărută (1912)

Centura otrăvită (1913)

Tărâmul ceţii (1926)

Maşina de dezintegrat (1927)

Când lumea a ţipat (1928)

Romane istorice

Compania albă (1891)

Micah Clarke (1888)

Marea umbră (1892)

Refugiaţii (publ. 1893, scris 1892)

Unchiul Bernac (1897)

Sir Nigel (1906)