Fanus Neagu

Scriitorul si dramaturgul Fanus Neagu a murit, marti dimineata, la Spitalul Elias din Capitala, la varsta de 79 de ani. 

A fost un microbist pasionat, dar a renuntat de mult timp sa mai scrie despre fotbal suparat de decaderea acestuia. In urma cu cateva zile a trimis  o scrisoare emotionanta cititorilor Gazetei Sporturilor. 

Fănuş Neagu (n. 5 aprilie 1932, Grădiştea-de-Sus;, judeţul Brăila — d. 24 mai 2011, Bucureşti) a fost un povestitor, memorialist, nuvelist, romancier şi dramaturg român. A îndeplinit funcţia de director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1993-1996); a fost ales membru al Academiei Române.

S-a născut la 5 aprilie 1932, în satul Grădiştea-de-Sus din judeţul Brăila, într-o familie de ţărani. A studiat primii cinci ani de şcoală primară în satul natal. Îşi continuă studiile între anii 1944-1948 la Liceul Militar din Iaşi (trei ani îi urmează la Liceul Militar din Câmpulung-Muscel). Urmează apoi Şcoala Pedagogică nr. 2 din Bucureşti, iar în 1952 devine cursant al şcolii de literatură „Mihai Eminescu” până în anul 1953, fiind coleg de generaţie cu Nicolae Labiş, Radu Cosaşu etc. Între anii 1954-1957 învaţă la Facultatea de Filologie din Bucureşti, dar nu îşi încheie studiile. S-a stins din viata pe 24 mai 2011.

În anul 1954 debutează cu povestirea „Duşman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn” la Teatrul Nottara din Bucureşti. În anul 1979 „Cartea cu prieteni”. În anul 1981 „Insomnii de mătase”. În anul 1985 „A doua carte cu prieteni”. În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic şi „Olelie” la Teatrul Naţional din Bucureşti. În anul 1987 „Întâmplări aiurea şi călătorii oranj”, volum de publicistică. În anul 1988 „Scaunul singurătăţii”, roman. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”. În anul 1994 „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galaţi.

Premii şi distincţii

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cantonul părăsit”

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa "Echipa de zgomote"

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa "Casa de la Miezul Nopţii" sau "Paiaţa soseşte la timp"

Activitatea profesională

În perioada decembrie 1993 - 1996 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti

În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române

În data de 21 decembrie 2001 devine membru titular al Academiei Române.