1674 - Generalul Ioan Sobieski este ales rege al Poloniei.
Domnie 1674–1696
Încoronare 2 februarie 1676
Predecesor Mihail Korybut Wiśniowiecki
Succesor August al II-lea cel Puternic
Căsătorit Maria Cazimira de Arguien
Ioan al III-lea Sobieski (poloneză Jan III Sobieski) (17 august 1629 - 17 iunie 1696) a fost rege al Poloniei din anul 1674 până la moartea sa. El a fost fiul lui Jakub Denilovicz Sobieski din Cracovia şi strănepotul hatmanului Stanislav Sobieski. A fost educat în spiritul tradiţional al cavalerilor, studiind la Academia din Cracovia. Între anii 1646 şi 1648 face o călătorie împreună cu fratele său prin Europa. Tânărul Sobieski a fost impresionat de cele văzute în Franţa, interesându-se de arta militară, de politică şi literatură.
Între anii 1648 şi 1653 a participat la luptele împotriva cazacilor şi tătarilor, după care a fost trimis ca solie secretă la Istanbul 1654 unde a învaţat limba şi cultura turcă. S-a căsătorit cu Maria Cazimira de Arguien, căsătorie care îi deschide calea în lumea nobililor francezi. După moartea lui Stefan Czarniecki (1665) şi o victorie împotriva tătaro-cazacilor în Podhajce (1666) devine feldmaresal (hatman al coroanei). În anul 1668 devine el comandantul suprem al armatei poloneze - marele hatman al coroanei.
John III Sobieski in battle of Khotyn 1673
În timpul unei incursiuni turceşti 1673 învinge Sobieski în apropierea oraşului Hotin pe Kara Mustafa marele vizir comandantul oastei otomane. Această victorie îi aduce o mare popularitate, fiind ales la 21 mai 1674 ca rege al Poloniei. În primul său an de domnie caută să realizeze o serie de reforme, pentru a centraliza puterea statului în mâna regelui. Intenţionează să încheie o alianţă cu Franţa împotriva Prusiei şi Brandenburgului datorită intenţiei de a ocupa Prusia de est, dar a fost însă obligat prin refuzul Franţei să renunţe la planurile sale, apropiindu-se de Habsburgi.
Aflând de asediul Vienei de către turci, se hotărăşte să vină în ajutorul Vienei cu 27 000 de cavaleri polonezi, la care se adaugă 19 000 de soldaţi austrieci şi 28 000 de soldaţi germani. La 12 septembrie 1683 reuşeşte o izbindă strălucitoare la Kahlenberg împotriva otomanilor sub conducerea lui Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică. Comanda trupelor creştine a primit-o regele polonez care era deja renumit în luptele cu tătarii şi turcii, supranumit "Leul din nord". Ioan III Sobieski cunoştea mai multe limbi, fiind un iubitor de artă. Palatul său din Wilanow a fost una din cele mai reuşite realizări a barocului polonez; o altă rezidenţă a lui a fost cetatea Şovka iar scrisorile adresate soţiei sale sunt de asemenea dovezi ale modului de exprimare ales a regelui polonez. Moare în anul 1696 în Wilanow lângă Varşovia, fiind înmormântat în Cracovia. Urmaşul său pe tronul Poloniei n-a fost fiul său, ci August der Starke, principe al Saşilor (Saxonilor).
Palatul regelui Ioan III Sobieski a Wilanow
Aflând de asediul Vienei de către turci, se hotărăşte să vină în ajutorul Vienei cu 27 000 de cavaleri polonezi, la care se adaugă 19 000 de soldaţi austrieci şi 28 000 de soldaţi germani. La 12 septembrie 1683 reuşeşte o izbindă strălucitoare la Kahlenberg împotriva otomanilor sub conducerea lui Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică. Comanda trupelor creştine a primit-o regele polonez care era deja renumit în luptele cu tătarii şi turcii, supranumit "Leul din nord". Ioan III Sobieski cunoştea mai multe limbi, fiind un iubitor de artă. Palatul său din Wilanow a fost una din cele mai reuşite realizări a barocului polonez; o altă rezidenţă a lui a fost cetatea Şovka iar scrisorile adresate soţiei sale sunt de asemenea dovezi ale modului de exprimare ales a regelui polonez. Moare în anul 1696 în Wilanow lângă Varşovia, fiind înmormântat în Cracovia. Urmaşul său pe tronul Poloniei n-a fost fiul său, ci August der Starke, principe al Saşilor (Saxonilor).
by Marcello Bacciarelli
Bătălii luptate sub conducere lui Ian III Sobieski
Pidhaiţi (1667)
Braţlav (1671)
Mohiliv (1671)
Calnic (1671)
Krasnobród (1672)
Nemiriv (1672)
Komarno (1672)
Caluş (1672)
Hotin (1673)
Bar (1674)
Liov (1675)
Terebovlia (1675)
Voiniliv (1675)
Juravno (1676)
Viena (1683)
Párkány (Štúrovo) (1683)
Iazliveţ (1684)
Zvaneţ (1684)
Iaşi (1686)
Suceava (1691)
Sobieski at Vienna, by Jan Matejko
SOBIESKI SI ROMANII
Costache Negruzzi
"Iar Negruzzi sterge colbul de pe cronice batrane/Caci pe mucedele pagini stau domniile romane"
Mihai Eminescu "Epigonii"
Tema naratiunii ,,Sobieski si romanii’’ este patriotismul neamului romanesc reprezentat prin cei nouasprezece plaiesi moldoveni, care in anul 1686 au reusit sa tina piept unei armate intregi conduse de insusi regele Poloniei, Ion Sobieski.
Sobieski e tipul domnitorului feudal, orgolios si antipatic, caracterizat de la inceput printr-o apozitie dezvoltata: fala lesilor", eroul crestinatatii", mantuitorul Vienei", care urmareste dezvoltarea neamului sau pe plan national, religios si militar. Aflandu-se in floarea varstei", aceasta il face impulsiv, nervos, din cauza insucceselor, nestapanit, dar stie sa se corecteze la timp, cand revine asupra spanzurarii eroilor romani. El este insotit in campania militara de doi hatmani: Pototki si Iablonovski. Primul e lingusitor, laudaros, increzut, lipsit de perspicacitate militara. El ii da lui Sobieski un sfat necugetat: de a cuceri cetatea sub motivul ca aici isi tin averile lor domnii Moldovei, satisfacand prin aceasta orgoliul de mare cuceritor al regelui. Chiar atunci , cand trebuie sa recunoasca vitejia plaiesilor , formula- rea nu evidentiaza admiratia , ci incercarea de a-si salva orgoliul ranit : “ati avut cinstea a va impotrivi cinci zile , regelui de Polonia “ .
Desi prezentat sumar , Sobieski este o personalitate complexa , evoluand de la un orgoliu nemarginit la un oarecare echiluibru . Reuseste sa-si salveze demnitatea , dand ascultare sfatului intelept a lui Iablonovski .
John III Sobieski and His Son
Prince James Sobieski, of Poland
1667 - 1737
by Jan Tricius
Jan Matejko
John III Sobieski Family
Henri Gascar
Bătălia de la Viena, 1683 ani | |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu