Karl Marx

Citate despre români

„Poarta renunţă la Basarabia. Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparţinea, pentru că Poarta otomană n-a fost niciodată suverană asupra ţărilor române. Poarta însăşi recunoscuse acest lucru, când la Carlovitz, presată de poloni să cedeze Moldo-Valachia, ea răspunsese că nu are dreptul de a face vreo cesiune teritorială, deoarece capitulaţiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate.” (K. Marx, Însemnări despre români (Manuscrise inedite), Bucureşti, 1964)

„Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo-Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi…”

„Moldova nu va plăti nici un tribut Rusiei (art. 2); Rusia nu se va amesteca în afacerile ţării şi nici unui rus nu-i va fi permis să se căsătorească şi să dobândească moşii în Moldova…”

Karl Marx (* 5 mai 1818, Trier/Germania - † 14 martie 1883, Londra/Marea Britanie) a fost un filozof german, economist şi publicist, întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului ştiinţific, teoretician şi lider al mişcării muncitoreşti.A avut o influenţă importantă asupra istoriei politice a secolului XX. Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a scris şi a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist. Abordarea sa este vizibilă din prima linie a primului capitol al Manifestul Partidului Comunist: "Istoria tuturor societăţilor cunoscute este istoria luptei de clasă". Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca şi sistemele socioeconomice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere. Aşa cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără clase care urmează unei perioade de tranziţie în care statul va fi un instrument al dictaturii proletariatului. Pe de altă parte, Marx argumentează că schimbările socioeconomice se produc prin intermediul activităţii revoluţionare organizate.

 În acest model capitalismul va lua sfârşit prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaţionale. Ideiile lui Marx au început să exercite o influenţă majoră asupra mişcării muncitoreşti la scurt timp după moartea sa. Această influenţă a crescut impetuos odată cu victoria Revoluţiei din Octombrie din Rusia, revoluţie datorată bolsevicilor marxişti.

Marx a fost puternic influenţat de:

Metoda dialectică şi orientarea istorică a lui Friederich Hegel;

Economia politică clasică a lui Adam Smith şi David Ricardo;

Gândirea socialiştilor francezi, în particular Jean-Jacques Rousseau, Henri de Saint-Simon şi Charles Fourier;

Filozofia materialistă timpurie germană, în particular Ludwig Feuerbach;

Solidaritatea cu clasa muncitoare a lui Friedrich Engels.

Marx s-a inspirat din dialectica lui Hegel, deşi i-a criticat vehement concepţia asupra filozofiei istoriei, descoperă materialismul şi critica religiei în lucrările lui Feuerbach, adoptă ideile socialist-utopice ale lui Saint-Simon şi se îndoctrinează cu economia politică modernă dezvoltată de Adam Smith. În timp ce Hegel era un filozof idealist, Marx a urmărit să rescrie dialectica în termeni materialişti.

Pornind de la aceste izvoare el elaborează treptat Materialismul istoric ca teorie ştiinţifică a analizei istorice a societăţii (Teze asupra lui Feuerbach, 1845; Ideologia germană, 1846; Mizeria filozofiei, 1847). Marx ia contact cu mişcarea muncitorească şi redactează împreună cu Friedrich Engels Manifestul partidului comunist (1848), care are ca motto celebrul apel: "Proletari din toată lumea, uniţi-vă !" Expulzat din Germania, apoi şi din Franţa, se refugiază la Londra în Marea Britanie unde îşi petrece timpul în special în sălile de lectură ale bibliotecii de la British Museum. Acolo înmagazinează cunoştinţe teoretice cu care îşi dezvoltă mai departe sistemul, având totuşi puţin contact cu clasa muncitoare, al cărei mentor avea să devină. Aici scrie Luptele de clasă în Franţa (1850), Bazele critice ale economiei politice (1858) şi începe redactarea lucrării sale fundamentale, Capitalul.

În 1864, Marx este principalul diriguitor al Primei Internaţionale Socialiste, căreia îi dă ca obiectiv abolirea capitalismului. Pentru Marx, istoria omenirii se bazează pe lupta de clasă: pentru a se elibera, proletariatul, victimă a exploatării capitaliste, trebuie să se organizeze la nivel internaţional, să cucerească puterea politică şi, în această fază de dictatură a proletariatului, să realizeze desfiinţarea claselor sociale, ceea ce, într-o fază superioară, va duce de la sine la dispariţia statului şi la întemeierea societăţii comuniste.

Marx - Engels

Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepţiilor politice, filozofice şi sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels şi ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism şi pe socialism, el este în acelaşi timp teorie şi program al mişcărilor muncitoreşti organizate. Pentru marxişti, materialismul reprezintă baza teoretică, opusă idealismului, considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei. În doctrina marxistă, materialismul are două aspecte: unul dialectic, care exprimă legile generale ale lumii exterioare şi ale gândirii umane, un altul istoric, care afirmă că numai realitatea socială determină conştiinţa oamenilor. Dezvoltarea istorică a societăţii ar fi condiţionată de contradicţiile diverselor "moduri de producţie" (primitiv, sclavagist, feudal, capitalist) şi de "relaţiile de producţie", adică de raporturile dintre oameni în procesul de producţie. Aceste contradicţii se exprimă prin lupta de clasă, care este astfel motorul istoriei.

Marx a elaborat şi o teorie a valorii: valoarea este expresia cantităţii de muncă conţinută de un produs. "Plus-valoarea" reprezintă diferenţa dintre valoarea creată de muncitor în timpul muncii prestate şi salariul primit, şi reflectă astfel gradul exploatării capitaliste.

Termenul de marxism se referă la ideile lui Marx aşa cum au fost interpretate de Vladimir Ilici Lenin şi de ideologiile oficiale ale statelor socialiste. Termenul de marxianism se referă la punctele de vedere ale lui Marx însuşi, ceea ce ar fi crezut şi afirmat el însuşi, fără distorsionarea produsă de către interpretarea leninistă.

O anecdotă în această privinţă: după ce partidul francez al muncitorilor s-a scindat într-un partid reformist şi unul revoluţionar, unii l-au acuzat pe Jules Guesde (liderul celui din urmă) că ia ordine de la Marx; Marx i-a zis ginerelui său Paul Lafargue: „dacă ăsta e marxism, atunci eu nu sunt marxist” (într-o scrisoare către Engels, Marx l-a acuzat mai târziu pe Guesde de a fi „bakuninist”).

Cercetătorul american Hal Draper remarca: „sunt putini gânditori în istoria modernă a căror gândire a fost atât de distorsionată de cei care au interpretat-o, marxişti şi antimarxişti laolaltă.”

Prima ediţie a Manifestul Partidului Comunist , publicat în limba germană în 1848

Inscriptia: Proletari din toate tarile, uniti-va!


Mormantul lui, la Londra