Lucian Blaga

1895: Lucian Blaga, poet, dramaturg, filozof şi eseist român (d. 1961)

Propus pentru premiul Nobel

În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărţi despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autorităţile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediţia din 1962 îngrijită de George Ivaşcu. Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparţine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emoţionant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeş, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat român. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Lucian Blaga La mare  Viţe roşii, viţe verzi sugrumă casele-n lăstări sălbatici şi vânjoşi-asemenea unor plopi ce-şi strânâg în braţe prada. Soarele în răsărit-de sânge-şi spală-n mare lancile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară. Eu stau pe ţărm şi-sufletul mi-e dus de-acasa. S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârşit şi nu-şi gaseşte drumul înapoi. 1919