1926: Miles Davis, cântăreţ american de jazz, compozitor şi conducător de orchestră (d. 1991)
Albumul "Kind Of Blue" (1959) reprezintă punctul de plecare al celor mai importante modificări structurale din jazz-ul modern, înlocuind funcţia armonică cu accentuarea gamei melodice ca element fundamental în compoziţie şi interpretare. Albumul "Bitches Brew" (1969) deschide epoca stilului fusion, care reuneşte cele două modalităţi predominante ale anilor '60.
Ca interpret, Miles Davis, prin accentuarea fiecărui ton, se distanţează de virtuozitatea caracteristică a predecesorilor săi. Sunetul său clar, dinamic şi perfect echilibrat devine model pentru mulţi interpreţi tineri, formaţia sa devenind o pepinieră a jazz-lui contemporan, din care s-au dezvoltat muzicieni de valoare ca John Coltrane, Bill Evans, Herbie Hanock şi Keith Jarrett.
Miles Davis se naşte dintr-o familie afro-americană, fiu al unui dentist din St. Louis. Mama sa, Cleo Henry, o pianistă talentată, ar fi dorit ca fiul ei să înveţe vioara, dar, la aniversarea vârstei de 13 ani, tatăl său îi dăruieşte o trompetă şi Davis începe să studieze acest instrument cu un maestru local, Elwood Buchanan, un solist al orchestrei lui Andy Kirk. La vârsta de 15 ani, apare pentru prima dată în public cu grupul lui Eddie Randall. În 1945, după o scurtă colaborare cu Charlie Parker în grupul lui Billy Eckstine, pleacă la New York, unde obţine o bursă de studiu la Julliard School of Music. Majoritatea timpului o petrece însă studiind stilurile lui Thelonious Monk, Coleman Hawkins şi, în special, ale lui Charlie Parker şi Dizzy Gillespie, în perioada stabilirii mişcării Bebop. Cu Charlie "Bird" Parker realizează în 1946 prima sa înregistrare, printre care "Now's The Time", care anticipă deja întoarcerea la melodie, tipică pentru stilul cool al perioadei imediat următoare.
Un eveniment important a fost întâlnirea în 1947 cu Gil Evans, cunoscut arrangeur, realizând împreună noi combinaţii instrumentale. Miles Davis formează un "nonett" - The Tuba Band - din care făceau parte, printre alţii, tânărul Gerry Mulligan şi Lee Konitz şi obţine un contract cu casa de discuri "Capitol Records". Astfel apare în 1950 albumul "Birth Of The Cool", cu muzică înregistrată în studio, care dă numele stilului ce avea să predomine în jazz pentru următorii cinci ani. Davis devine un star al noii generaţii de muzicieni de jazz, este sărbătorit la festivalul din Paris (1949) şi apare în concerte alături de cele mai cunoscute personalităţi, ca Sarah Vaughan, Art Blakey, Charles Mingus, Thelonius Monk şi Horace Silver. Ca mulţi alţi muzicieni de jazz din vremea sa, are însă probleme cu consumul de droguri stupefiante, în special heroină, şi, după o întrerupere a activităţii, reuşind să se dezintoxice, are o reapariţie senzaţională la mijlocul anilor '50 la Festivalul din Newport, marcând sfârşitul stilului Bebop, intrat în declin o dată cu moartea lui Charlie Parker în 1955. Miles Davis îşi formează un nou Quintett, din care fac parte saxofonistul John Coltrane, pianistul Red Garland, contrabasistul Paul Chambers şi bateristul Philly Joe Jones. Împreună dezvoltă stilul denumit Hardbop, în care - alături de improvizaţiile cool şi intensităţile din perioada bebop - se simt influenţele polimetrice ale muzicii africane cu o lărgire considerabilă a sistemelor armonice, ca în albumele "Workin'-, Relaxin'-, Steamin'-," şi "Cookin' With The Miles Davis Quintett" (1956).
În această fază a carierei sale, stimulat de experimentele armonice inovatoare ale lui John Coltrane şi Ornette Coleman, caută noi forme de exprimare muzicală, orientându-se spre aşa zisul stil modal, asemănător gamelor muzicii medievale. Prin dispoziţia originală a intervalelor, tonurile muzicale obţin o coloratură fermecătoare surprinzătoare, care încântă pe auditor. În primăvara anului 1959 apare albumul "Kind Of Blue", considerat până astăzi ca piatră de hotar în istoria jazz-ului.
La începutul anilor '60, o dată cu formarea unui nou Quintett, alcătuit din Herbie Hancock (pian), George Coleman (saxofon), Ron Carter (contrabas) şi Tony Williams (baterie), intervine o nouă transformare în muzica lui Miles Davis. Şocul estetic înregistrat prin Free Jazz, popularitatea crescândă a stilurilor afro-americane ca funk şi soul, dar mai ales forţa muzicii rock îl determină să realizeze o îmbinare (fusion) a tuturor acestor elemente, din care a rezultat "Jazz-rock fusion". Asfel apare în 1963 albumul "Seven Steps To Heaven", urmat în 1969 de cele două albume "In A Silent Way" şi "Bitches Brew". Miles Davis devine un popstar al generaţiei "hippie", obţine un succes triumfal la festivalul de pe "Isle Of Wight" (1970) şi îi apar primele înregistrări în care sunt folosite şi instrumente electrice (electric-jazz), ca în "Big Fun" (1970) sau "On The Corner" (1972).
Din păcate reîncepe consumul de stupefiante şi, cu sănătatea zdruncinată, în 1974 îşi întrerupe din nou activitatea până către începutul anilor '80. Încurajat de prieteni, revine pe scenă şi în studiourle discografice, înregistrând cu albumele "The Man With The Horn" (1981) şi "We Want Miles" (1981-1982) un memorabil comeback, alături de colegi mai tineri ca Marcus Miller, Mike Stern, Al Foster şi de saxofonistul Bill Evans.
În următorul deceniu, Miles Davis - incontestabil superstar al jazz-ului - întreprinde numeroase turnee, înregistrează noi discuri ("You're Under Arrest", 1985; "Amandia", 1989; "Doo-Bop", 1991). Câteva săptămâni după succesul triumfal obţinut în iulie 1991 la Festivalul de Jazz din Montreux, cu o mare orchestră sub conducerea lui Quincy Jones, Miles Davis moare neaşteptat în urma unei pneumonii la 28 septembrie 1991 în Santa Monica, California. A fost înmormântat în cimitirul Woodlawn Cemetery în cartierul "Bronx" din New York.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu